Cand ne privim lacrimile în oglinda unui obosit plans,
cand ne jucam cu cercul printr-un camp de copilarii,
cand închidem în suflet tacerea unor ancestrale dorinte de-a schimba lumea,
 e numai un alt gest de-a capitula-n noapte,
printre umbre de fantezii,printre-mposibile nasteri.
Cand ne privim tristetea în ochii tuturor clipelor,
 în buzele-arse de timp, cand judecam ferestrele
pentru dimineti prea roz, pentru ploi urland în noi,
cand ne dispar cuvintele si nu putem pulsa iar,
 e numai semn prea clar c-am gresit
 si suntem goi,sentimentele ni-s moarte....
 
