Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.Daca cineva nu întelege dintr-o privire,cu atât mai mult nu va intelege o lunga explicatie......

Press


Ästhetische Perlenstickerei und vielseitige Unikate Dora Groza ist fasziniert von der Magie erlesener Materialien 
Von Iris Voll 

Tradition und Moderne verbindet Cristina Teodora Groza in ihrem zentral gelegenen Laden und Atelier „Art und Design“ am Julius-Echter-Platz in Iphofen. Ihr Schwiegervater ist der Maler Johann Paul Steinruck, dessen Aquarelle von Iphofen und Umgebung dort zu sehen sind. Seit fünf Jahren präsentiert Dora Groza Glaskunst, Malerei und Schmuck.Nicht nur Touristen finden hier originelle Geschenkideen. Schöne Vasen leuchten mit farbenfrohen Gemälden und speziellem Embroidery-Schmuck der talentierten Frau um die Wette.  Vor acht Jahren kam die lebenslustige Rumänin nach Franken. Nach dem Abiturarbeitete die aus Siebenbürgen stammende Frau zunächst als Tierarzthelferin; später studierte sie Tourismus. Ihre Eltern erzogen ihr einziges Kind schon früh zur Eigenverantwortung: „Ich durfte mich ausprobieren, meinen Interessen nachgehen, musste aber auch Verantwortung für meine Entscheidungen übernehmen.“ Über ein Jahrzehnt arbeitete Dora Grozaauch als Kosmetikerin und Typberaterin in Neumarkt am Mieresch. Noch in Rumänien nahm die quirlige Frau an mehreren Malkursen teil, organisierte sich in Künstlerverbänden, entwickelte ihre eigene Technik weiter, den „Fronsée-Stil“. Hier werden Stoffe wie Leder oder Seide in einer 3-D-Optik bearbeitet und wie eine Collage auf Leinwand angebracht. „Meine starke Seite ist die Farbe. Ich gehe intuitiv vor, entdecke beim spielerischen Umgang mit Materialien meine Experimentierfreude. Häufig fühle ich die Energie der Steine“, erklärt die Frau mit der eleganten Hochsteckfrisur. Selten fertigt die Mutter eines sechsjährigen Sohnes detaillierte Zeichnungenihrer Schmuckstücke an, es sind eher Skizzen, die als Vorlage für eine Kreation dienen. Im vergangenen Jahr gewann sie beim Wettbewerb „In memoriam Christian Dior“ den dritten Preis – und investierte das Geld in schöne Cabochons und Achatscheiben, die sie mittelsder speziellen Peyote-Technik mit zahlreichen kleinen Perlen ummantelt und dann auf farbigem Leder aufnäht. Teilweise erinnert diese Vorgehensweise an die Embroidery, eine spezielle Perlenstickerei. Manchmal wendet die Designerin auch die Fronsée-Technik bei ihrem Schmuck an, - en miniature – sozusagen.Die vielseitig tragbaren Unikate der Künstlerinzeichnen sich durch einen experimentierfreudigen Stilmix aus. An einem aufwändigenbarocken Collier arbeitet Dora Groza etwa 40 bis 60 Stunden. Mal bewusst asymmetrisch angeordnet in der Flower-Power-Serie, mal opulent im barocken Stil für Trachten, aber auch im angesagten Vintage-Look sind die Einzelstücke eine Augenweide für Frauen jeden Alters. Eine dankbare Kundin war so zufrieden, dass sie ihr einen großen Wasseropal schenkte, den Dora Groza in einer interessanten Fassung zu einem Holzring verarbeitete. Bei den Iphöfer Weinfreundschaften vom 7. bis 9. April präsentiert die Künstlerin  funktionale und dekorative Designkunst der Holzmanufaktur Guido von Thun aus Markt Bibart. Die Gastgeberin selbst zeigt  Ringe aus schönem Holz, die sie mit besonderen Steinen veredelt.Die 47-jährige gibt ihr Wissen auch gerne in Kursen weiter.Sie geht in ihren Anfertigungen auf Wünsche der Kundinnen ein, verarbeitet etwa alte Broschen zu neuen filigranen Kunstwerken.Es sind noch Plätze frei für den VHS-Kurs in ihrem Atelier. Die Teilnehmerinnen  erlernen an zwei Abenden das Einfassen von Glascabochons in der Peyote-Technik. Auch alter Schmuck von zuhause kann verarbeitet werden zu neuen, zeitgemäßen Kreationen.(4.April und 6.April, von 18 bis 21 Uhr)

 Bildunterschriften:

 Dora Groza zeigt in ihrem Laden und Atelier „Art und Design“ ihre Embroidery-Kreationen. Die vielseitige Künstlerin entwirft Schmuck in der Peyote-Technik für Trachten, gestaltet aber auch mit ihrer Flower-Power-Serie ausgefallene Unikate. Foto: Iris Voll 


Die Schmuckdesignerin Dora Groza zeigt Interessierten in ihrem Atelier die Kunst, Glassteine und Achatscheiben mit Hilfe der Peyote-Technik  mit kleinen Perlen zu ummanteln. Dann wird das Gebilde auf Leder aufgezogen. Häufig sind die Unikate von Dora Groza sowohl Brosche, aber auch Anhänger.Foto: Iris Voll


 Dora Groza  verarbeitet erlesene Hölzer zu extravaganten Ringen. Hier trägt sie einen Wasseropal, den ihr eine zufriedene Kundin schenkte. Foto:Iris Voll


 Mit diesem Unikat gewann die talentierte Schmuckdesignerin Dora Groza im letzten Jahr den dritten Preis beim internationalen Wettbewerb: In memoriam Christian Dior.Das Preisgeld investierte die Schmuckliebhaberin in die Anschaffung von Perlen,Glas- und Edelsteinen.Foto: Dora Groza 


Dieses Schmuckstück aus der Flower-Power-Serie heißt: Aus den Tiefen des Meeres. Leuchtendes Türkis und Korallenrot bilden einen faszinierenden Kontrast. Foto: Dora Groza


DORA GROZA ȘI OVIDIU STAN, „ÎNTR-UN SALON MIZER DIN OCCIDENT" CINE ESTE OVIDIU…

Categorie: Cultural
|
08-06-2017
Nr: 106
|
Autor: Monica Voicu
|
„Cine este Ovidiu…" Un ardelean mândru de originea lui. Eu, personal, nu am cunoscut pe altcineva care să spună cu atâta drag despre un om: „e ludușan de-al meu"! O persoană veselă, pozitivă, optimistă, pentru care nu există cuvântul „imposibil". Dacă vorbești cu el, te umpli și tu de energie și de poftă de viață. Trăiește totul la maxim și refuză să facă rabat de la calitate. Ateu convins, cu prieteni puțini, dar adevărați, navighează prin viață dăruit fiind cu o grămadă de talente. Cine este el? Cu siguranță este locuitor al unei alte planete, ajuns doar printr-o pură întâmplare a sorții să locuiască pentru o perioadă scurtă aici pe Pământ. De ce spun asta? Pentru că nimic din ceea ce face nu pare tipic uman. El funcționează după niște orare și după niște reguli speciale și care ar da gata pe oricine altcineva în locul lui. El muncește perfect în condiții de stres, cu motoarele turate la maximum, cu odihnă redusă până la limita de avarie și transformând în perioadele critice, de foarte multe ori, noaptea în zi. La el orice luptă este întotdeauna doar o problemă de timp al cărei final nu poate fi decât o victorie, pentru că el nu acceptă eșecul. Este și va fi întotdeuna un învingător. Deseori încercat de viață și pus în situații extrem de dificile, a înfruntat totul cu senitate și umor. Chiar dacă are ca orice om momentele lui de derută sau de ezitare, mereu reușește să se adune și să continue lupta. Acest „om de leandru", sau „de hârtie", ce scrie la „masă lui cu trei picioare-n sol", despre câte-n luna și-n stele (mai ales în stele), el, „sclavul unei lumi bizare", ne povestește despre iubire, depre viață, despre tristețe și abandonare, dar mai ales despre durere. Și „de-atâta durere, îmi tremură munții" și „îmi plânge un lac". El duce permanent în spate „saci grei". Unde îl găsiți? „Într-un salon mizer din occident", așteptând să-și „vândă barca ancorată-n largul mării", sau „proprietatea din noru-acela gri". Apoi, când toate acestea vor fi rezolvate, se va abandona „ca un ziar prin piață", plecând mai departe ca „să se lase în viață" și să poată aștepta „marfarul spre eternitate"! Poeziile lui trebuiesc tratate cu multă grijă și citite cu atenție. Sunt un lucru fragil și cel care citește trebuie să știe că este privilegiat să poată arunca o privire în sufletul autorului. Ovidiu nu a început să scrie cu gândul de a publica. El a scris doar pentru a se elibera de o serie de gânduri și de emoții. Apoi, a cedat rugăminții prietenilor și a acceptat ideea. E greu să îl cunoști, datorită faptului că de-a lungul vieții a fost de multe ori dezamăgit de oameni și trădat, apoi el a construit niște ziduri groase în spatele cărora s-a baricadat. Așa că, dacă ai curiozitatea să-i citești poeziile, vei descoperi o mică parte din viața și trăirile acestui om. O viață plină de neprevăzut, complicată și frumoasă. Dacă ar trebui să-l descriu cu un singur cuvânt acesta ar fi cu siguranță „pasiune". Pasiune pentru tot ceea ce face. Poate că nu-l vei putea înțelege total de la prima lectură, dar cu siguranță te vei regăsi în versurile lui. Și, tot cu siguranță, te vei îndrăgosti de poeziile lui și te vei întoarce mereu cu plăcere și le vei reciti! Pentru că nu sunt simple poezii, ci sentimente aduse din cele mai adânci și ascunse tainițe ale sufletului său. Și nu pot încheia decât cu versurile lui: „Ce caut? Ce mă ține?/ Bagajul e sinistru când sufletu-i pustiu./ Mă-ntreb și eu ca alții, luptându-mă cu mine./ Răspunsul poate-i simplu, dar încă eu nu-l știu"!
Nota red. Cartea va fi lansată în 27 iunie 2017, ora 18,00, la Târgu-Mureș, și în 30 iunie 2017, ora 18,00, la Luduș. Vom reveni.

DRAGI PRIETENI,

Categorie: Cultural
|
24-06-2017
Nr: 118
|
Autor: NICOLAE BĂCIUŢ
|

Vă invităm la un eveniment cultural, al cărui autori sunt doi artiști născuți în Luduș. Ambii sunt stabiliți în alte țări, dar au dorit să împărtășească cu rudele, prietenii și cunoscuții bucuria acestei lansări. Totul a început printr-o simplă întâmplare. Deși se cunoșteau de multă vreme, Ovidiu Stan și Dora Groza, abia datorită rețelelor de socializare au reușit să se familiarizeze unul cu munca celuilalt, astfel, a încolțit ideea colaborării. Cine sunt cei doi? Ovidiu deși este un împătimit iubitor al sculpturii, a hotărât la îndemnul prietenilor să vină în fața publicului într-o postură inedită, aceea de autor de versuri. Dora, este pictorița care reușește să aducă bucurie, prospețime și culoare prin picturile ei. Amândoi sunt pasionați de ceea ce fac și sunt autodidacți. Dora a dat din întâmplare peste poeziile lui Ovidiu și a făcut legătură între picturile ei și versuri, părea că a pictat chiar ea, în culori toate acele trăiri și sentimente, erau atât de asemănătoare! Ideea a funcționat foarte bine, iar simbioza dintre poezie și pictură este perfectă. A luat naștere un tot unitar, o carte de versuri ilustrată ce pare creată de o singură persoană. Trăiți versurile, bucurați-vă ochii cu expoziția de pictură și admirați munca migăloasă și fascinantă a unor bijuterii deosebite..
Cu mare drag, vă așteaptă autorii Dora Groza și Ovidiu Stan
Evenimentele vor avea loc: 27 iunie, ora 18 - Cetatea Medievală, Bastionul Tăbăcarilor, Târgu-Mureș, 30 iunie, ora 18 - Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu" din Luduș

DORA GROZA ȘI OVIDIU STAN SAU EXILUL ÎNTRE PICTURĂ ȘI POEZIE....
Poate că e una dintre cele mai dense cărți despre condiția exilului românesc din ultimele decenii, de mare altitudine a trăirilor. Dacă poezia lui Ovidiu Stan cuprinde un arc de timp de aproape trei decenii (un poem e datat „prin 1989"), cele mai multe sunt din ultimii ani, ca și ilustrațiile Dorei Groza, care sunt de dată recentă, fiind o regrupare a binecunoscutei maxime („Ut pictura poesis"), „ca pictura poezia"! Pictura Dorei Groza e ca un ecou al poeziei lui Ovidiu Stan. Totul în această carte nu e doar de stringentă actualitate, dar se constituie, deopotrivă, și în document existențial. Un document generat de nevoia de libertate, de democrație, dar și de întortocheatele cărări care duc spre sau ocolesc astfel de aspirații.

CĂRȚI NOI DE AUTORI MUREȘENI - PICTURĂ ȘI POEZIE

Categorie: Cultural
|
27-06-2017
Nr: 119
|
Autor: NICOLAE BĂCIUŢ
|

Cu ani în urmă, investigam exilul românesc în dimensiunea sa americană (A doua Americă, Editura Tipomur, 1994), ca apoi să mai încerc o radiografie a exilului românesc din perspectivă literară (Literatura exilului, exilul literaturii, Editura Nico, 2008), iar în ultima perioadă, în paginile revistei Vatra veche, am inițiat ancheta „Exilul românesc" , o dezbaterere a aceluiași fenomen.
Cuprind în demersurile mele un orizont extins, din care cred că se poate contura o radiografie a exilului românesc în parametrii lui esențiali, ori măcar referențiali.
Fenomenul a ajuns însă la o amploare dramatică, dacă avem în vedere numărul mare al celor care au ales exilul ca o formă alternativă a supraviețuirii decente, în condițiile degradăriui continue e nivelului de trai din România.
Dacă termenul exil își are echivocuri inconfortabile, poate că cel de emigrație definește mai puțin ambiguu condiția celor care, nu de ieri de azi, trăiesc departe de casă.
Emigranții ajunși în exil (iată o juxtapunere de concepte, ușor forțată) din considerente ideologice sau financiare au trecut înainte de toate prin sindromul adaptării, apoi prin cel al integrării, temporare sau definitive, aici opțiunile sunt oscilante și nu întotdeauna fără întoarcere, fără reveniri.
Fiecare în parte, acolo unde s-a stabilit, a încercat să dea un sens existenței, să se regăsească, să-i adune puteri pentru a merge mai departe nu în genunchi, ci cu fruntea sus, în demnitate și onoare. (Nu mă feresc de cuvinte mari!)
Una dintre componentele definitorii ale exilului românesc, al emigrației românești este cea a creației - literare, plastice, muzicale etc... - fie ca o continuare a unor preocupări din perioada viețuirii în patria natală, fie ca o activare a unor resorturi compensative, în țara de adopție.
Dacă e să trag o sintetică concluzie, trebuie să remarc înainte de toate funcția terapeutică a creației celor care, indiferent din ce motive - politice sau economice, au optat pentru un alt spațiu geografic în care să trăiască.
În cele mai multe cazuri, prin creație, se continuă, într-un fel, legătura cu țara, țară însemnând deopotrivă neam și limbă, într-o regăsire continuă a unui paradis pierdut.
Această carte adună între coperțile ei ceea ce în termeni noiceni ar fi sentimentul românesc al ființei.
Cei doi autori, Ovidiu Stan, ca poet, și Dora Groza, care ilustrează această carte, prin poezie și pictură, au fiecare alte motive ale opțiunii de a se stabili în străinătate, după ani de formare „acasă", după împliniri/neîmpliniri profesionale, după eșecuri ale așteptărilor lor.
Există mai multe fețe ale exilului. Pentru Ovidiu Stan copleșitoare e fața urâtă, cea care se delimitează de toate avantajele unei civilizații occidentale, vorbind despre un „Exil în negru", nu despre cel „roz-bonbon" pe care-l invocă/evocă mulți. Ovidiu Stan a ajuns la un Capăt de pod: „Poate-i tristă viața mea acuma,/ Dar e tot și toate la un loc,/Vreau să repornesc furtuna,/ Vreau și să se oprească timpu-n loc". Poetul nu-și găsește locul în lumea care-l înconjoară, dar nici nu se poate rupe de cea din care vine.
Oricum, creația rămâne un mod aproape organic de a menține legătura cu cei de acasă, de aici și opțiunea de a scrie în limba română a celor mai mulți scriitori, pe de o parte, și de a valorifica simboluri dintr-un specific cultural etnic, în limbajul artelor vizuale.
Dacă poezia din acestă carte e un strigăt continuu, o revoltă, o luptă a autorului dusă cu sine însuși, plastica Dorei Groza are calmul armoniilor. În ambele cazuri, creația este reflexul firesc al stărilor dominante în viața de zi cu zi a nevoii de integrare, cu hărțuirea nostalgiilor (Dorul de casă se cheamă un poem!).
Avem de a face cu o curgere contrapunctică - vehemența atitudinală e într-o succesiune ritmată cu armonia cromatică și compozițională, fiind creat un echilibru al limbajelor artistice.
Poate că lucrurile se leagă mai bine și datorită faptului că, la rândul său, lui Ovidiu Stan nu-i este străin limbajul plastic.
El simte formele plastice și culorile, ceea ce îl apropie pe de altă parte și mai mult de bacovianism, nu doar în simbolistica culorilor, pe care de altfel îl invocă în poemul Într-un salon mizer din Occident: „Vreau un salon bacovian cu ploaie", ca orizont de așteptare.
Ovidiu Stan stă departe de mode și modele poetice, însă, el încearcă să fie el însuși, developând stări dominante pe traseele sale existențiale. E, într-un fel, poezia din acest volum și o autobiografie lirică, într-un decupaj temporal și geografic bine delimitat, un poem chemându-se chiar De vorbă cu mine.
Nu are complexe de vreun fel și nici rețineri, mergând până la radicalism opțional: pentru că se simte Pedepsit fără motiv („În sala de trofee, Dumnezeu/M-a răstignit într-un ungher ascuns") „Și scriu cu litere de-o șchioapă pe o ușă/Că nu mai cred de mult în Dumnezeu!" (Într-un salon mizer din Occident).
Cartea, în cele șase „etaje" ale sale (DESPRE MINE, DESPRE aproape NOI, DESPRE IDEALURI, DESPRE PREZENT, DESPRE NOSTALGII, DESPRE MONȘTRI) are densitate și profunzime, îndeamnă la meditație, la reflecție. Ea cuprinde totul în calea ei, ca un bulgăre de zăpadă - fericire, tristețe, bine, rău, iubire, ură, frumos, urât, speranță, deznădejde, teamă, încredere...
Poate că e una dintre cele mai dense cărți despre condiția exilului românesc din ultimele decenii, de mare altitudine a trăirilor.
Dacă poezia lui Ovidiu Stan cuprinde un arc de timp de aproape trei decenii (un poem e datat „prin 1989"), cele mai multe sunt din ultimii ani, ca și ilustrațiile Dorei Groza, care sunt de dată recentă, fiind o regrupare a binecunoscutei maxime („Ut pictura poesis"), ca poezia, pictura! Pictura Dorei Groza e ca un ecou al poeziei lui Ovidiu Stan.
Totul în această carte însă e de stringentă actualitate, dar e deopotrivă și document existențial.

DOI ARTIȘTI ÎNTRO-MPLINIRE

Categorie: Cultural
|
29-06-2017
Nr: 121
|
Autor: MIRCEA DORIN ISTRATE
|
Acesta ar putea fi un titlu de rezervă pentru cartea ,,Într-un salon mizer din Occident", unde, nu știu din cui vrere, s-au întâlnit un poet de o mare, adâncă și înfiorată expresivitate, OVIDIU STAN, originar din Luduș, trăitor acum, ca mulți alți tineri de-ai noștri, nevoit, pe meleaguri străine, și o artistă a culorilor, pictorița și bijutiera de mare talent, DORA GROZA, primul compunând versurile, iar pictorița ilustrând adecvat cartea amintită. Volumul de versuri a fost prezentat publicului marți, 27.06.2017, la Bastionul Tăbăcarilor din Cetate. Tot aici DORA GROZA ne-a încântat ochiul și sufletul nostru cel întinat și amărât cu toate nevoințele lumii, cu o frumoasă și rafinată expoziție de bijuterii, unde lemnul, sârma de cupru, fierul, diversele minerale, perlele și aurul au scos în evidență un mare și subtil artist, care și-a modelat fiecare piesă cu gândul, mintea și sufletul ei simțitor, la fel de expresiv ca și în pictură.
Prezentarea cărții și a expoziției de tablouri și bijuterii a fost făcută de: NICOLAE BĂCIUȚ, care a fost și pe post de moderator, MARIANA CRISTESCU, LAZĂR LĂDARIU și VASILE MOLDOVAN, oamenii cei mai competenți a exprima judecăți de valoare în aceste domenii.
NICOLAE BĂCIUȚ: ,,Plecați de acasă împinși de nevoi, fără prea multe speranțe, și-au pus dorul, tristețea, deznădejdea în scris și în culoare. Ce a ieșit? Frumos, înfiorare și valoare". ,,Cartea este un jurnal scris de autor spre a se despovăra, de a se spovedi și descătușa de toate temerile ce-l înconjoară pe om departe de casă". ,,Pictura suprarealistă este un mod de a-ți exprima cel mai reușit frământările, dar și zborul cu gândul și aripa frumosului peste această mincinoasă și josnică lume".
MARIANA CRISTESCU: ,,Toate poeziile și ilustrațiile cărții au în ele dor de casă, de neam, de familie, de copilărie", ele sunt leac vindecător pentru a te ,,mobiliza, susține, întări sufletește, ele au farmec, simțire, fior, au dor din dorul sufletului lor", ,,sunt ca o mângâire a unei aripe de înger pe obrazul picurat de lacrimile suferiței". ,,Ilustrațiile de tip album accentuează ideea poeziei, o susțin cu o umbră, cu o tușă, cu o notă de culoare, crescându-i valoarea, indivindualizându-o, astfel că și pictura devine ea însăși un poem al culorii", frumoase aprecieri la adresa unor tinere și autentice talente.
LAZĂR LĂDARIU: ,,Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!", ,,eveniment cultural", ,,poeziile sunt scrise de un ardelean mândru de originea lui, care, dintr-o statornică nostalgie se transfoarmă în final într-un învingător incontestabil". ,,Poezia este scrisă cu sufletul pentru sufletul nostru, are în ea iubire, viață, abandon, speranță", ,,dorul de acasă așteptând să-i trecă", ,,doi artiști și-o împlinire", iar pictura Dorei Groza ,,punte între ea și noi prin intermediul culorii, cuvinte ce ne-au mângâiat sufletul și i-au încurajat pe cei doi să persevereze".
VASILE MUREȘAN, prezentând tablourile din expoziție a făcut următorul comentariu la adresa pictoriței: ,,Arta este floarea spiritului", ,,lucrările ei povestesc, nasc trăiri, emoție autentică", iar prin nota abstractă a picturii sale, cel mai potrivit titlu al expoziției ar fi, ,,Căutându-mă pe mine". Criticul a apreciat și a comentat câteva tablouri, apoi a enumerate momentele de cotitură artistică din viața autoarei, ca și fapul că ea are lucrări avangardiste, moderne, abstracte, toate fiind o formă de exprimare a stărilor și trăirilor sale sufletești.
Manifestarea a fost una de înaltă ținută, modernă, rafinată, care ne-a mâgâiat, înfiorat și înălțat spiritual o clipă din trăirea noastră, prin smeritul și curatul sufletesc al acestor doi tineri talentați și de mare perspectivă.

„ÎNTR-UN SALON MIZER DIN OCCIDENT"

Categorie: Cultural
|
01-07-2017
Nr: 123
|
Autor: MARIANA CRISTESCU
|
„Despre mine,
Despre aproape Noi,
Despre idealuri,
Despre prezent,
Despre nostalgii,
Despre monștri"
Nu am citat un poem, ci osatura superbului volum de versuri al lui Ovidiu Stan, intitulat „Într-un salon mizer din Occident", incredibil contrapunctat - nu doar ilustrat - de artista Dora Groza, cu creații mai vechi sau mai noi, majoritatea tablouri în ulei, reverberații calde, încercând parcă să domolească strigătul poetului și să-i ordoneze nostalgia în ramele unui univers cromatic ondulat.
„Într-un salon mizer din Occident
Îmi macin viața…. Mă am la îndemână " - declară, din start, sculptorul ludușean Ovidiu Stan, stabilit în Spania.
„Într-un salon apatic, congruent,
Cu starea mea și-a lumii în schimbare,
Mă contrazic pe mine vehement,
M-adun și mă împart din răzbunare.
Vreau un salon bacovian cu ploaie
Și nu vreau să îmi plângeți astăzi mortul"…
Poate deloc paradoxal, am avut senzația blagiană a universului ondulat, în proiecția poetului care, outsider în Salonul mizer din Occidentul care „l-a ucis pe Dumnezeu", vrea să-și recupereze rădăcinile din matricea originară, repopulându-și universul existențial cu „mobilă greoaie cioplită din gorun" (n.n. - Gorunul lui Horea, de ce nu?)
„și-n robineți să-i curgă Oltul".
Cu conturul României rotunde, scrijelit în inima topită de dorul-dor,
„Gândurile-mi vin, toate într-un iureș,
O cortină neagră, peste-acest tablou;
De-aș putea să cer apa mea din Mureș,
De-ar putea să curgă toată prin hublou.

E vaporul mare, cât să intre-n plic,
Apa-i până-n cârmă, mă îneacă straniu,
Dintre toate câte aș putea să explic,
Știu că acel albastru mi-a ajuns în craniu…
(n.n. - Îndrăznesc să-mi imaginez că se referă la albastrul cerului de Voroneț și la nobilul albastru al caselor țărănești din România)

Mi-a ajuns în oase, lent mă ia cu frica,
Îmi pictează părul, alb, ca-n miezul iernii,
Desenând în carne, nu mai spun nimica,
Mă-ndoiesc de oameni, când ascult vecernii.
(n.n. - Sintagma „desenând în carne" reprezentând, desigur, cealaltă formă a hemografiei creatorului, scrierea cu sine, cu propriul sânge, cu viața sa)
Și conchide, în finalul emblematicei poezii „Dorul de casă":
„Mă-ndoiesc de mine, șevaletu'-i rupt,
Și pictez cu capul într-o lume seacă,
Într-un dans haotic și neîntrerupt
… Dorul de acasă, așteptând să treacă!"
Desigur, dorul de acasă nu trece niciodată, mai ales atunci când „casa" sau „acasa" nu este un acoperământ oarecare, dictonul „Ibi bene ibi Patria" confirmându-se doar parțial, ci fiind „Grădina Maicii Domnului", care își păstrează nealterate valorile fundamentale în cazul acestor doi „zburători" - artiștii Dora Groza și Ovidiu Stan - cu șira spinării dreaptă și cu rădăcinile adânc înfipte în Țărâna primordială, dar și în Cerul devenirii lor cosmice.
Fiindcă … plutind, mai degrabă, decât zburând deasupra „Cuibului de cuci" aidoma eroului lui Ken Kesey (inubliabil interpretat în film de Jack Nicholson), ori mai degrabă aidoma personajelor lui Romulus Guga din romanul „Nebunul și floarea" - intitulat inițial „Isus și ceilalți" -
„În acest salon vopsit în gri cenușă,
Mă regăsesc de zece ani mereu
Și scriu cu litere de-o șchioapă pe o ușă
Că nu mai cred de mult în Dumnezeu!"
Este și acesta un mod de a iubi. De fapt, cred că fiecare dintre noi a avut asemenea perioade dilematice, și, în definitiv, după părerea mea, relația fiecăruia cu Divinitatea este o chestiune de intimitate și ar trebui să rămână discretă, ca orice iubire pe care dorim s-o protejăm, nu un spectacol de artificii, nu un discurs declarativ, ca de campanie electorală.
„Salon uitat în colțuri vechi de lume
În nișe-adânci, fără un pic de aer,
Chiar de-ar avea aceste colțuri nume,
Eu tot le-aș depăna-n același caier.

M-așteaptă zilnic, pe-un perete, Don Quijote
Și-n zugrăvirea fiecărei drame
A unui regn întreg de craniote,
El construiește pentru toți aceleași rame".
Avem de-a face cu un fericit tandem, cele două temperamente artistice extrem de diferite reușind să se acordeze perfect, să-și contrapuncteze trăirile într-o țesătură emoțională puternică, dar fără asperități și, ca atare, durabilă.
Mă întrebam, retoric, desigur, recent, prezentând cartea de versuri a poetului Răzvan Ducan, intitulată „Cumpăr timp", dacă Poezia, Arta, în general, pot salva universul uman! Cred că da! Creația este har dumnezeiesc. Omul este o fărâmă din Univers, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este Iubire. Și, citândul pe Marin Preda sau mai degrabă pe Apostolul Petru, „dacă dragoste nu e, nimic nu e". Iar dragostea poate sădi iarbă și în pustiu, fiindcă este euharistie, credință și viață, creație.
Iisus împarte mulțimilor înfometate cele cinci pâini și doi pești, intenționat, în pustiu - nimic nu se petrece în Valea fertilă a Iordanului, sau pe malul Lacului Tiberiadei, înconjurat de vegetație luxuriantă. Coborând de pe corabia singurătății în mijlocul turmei rănite, fără păstor și fără speranță, El alege „pustiul", pentru că acesta conține vidul existențial, ariditatea trăirii în absența lui Dumnezeu . „Suflete moarte"! Nu mergem până la Gogol, nu-i nevoie, le întâlnim la tot pasul…
Tristeți dilematice, nostalgii, autoironii, chiar în tonuri dure, ca în „Capriciu", creionează în versuri, fără rețineri sau complexe, Ovidiu Stan, autoflagelându-se, desigur, cu măsură:
„Amăgitor, sinistru și pustiu,
Un vis ce îmi întunecă gândirea,
Același vis bătrân și vinețiu
Cerându-și dreptul său și nemurirea

Într-un război de-o nebunie crasă,
Luptându-mă cu mine… doar cu mine!!
Spre-o țintă bine ascunsă și retrasă,
Înaintez cu greu prin serpentine.

Mă lupt stingher, pe baricade false
Și printre norii unui gând rebel;
Secat de tine, am rămas în oase
Și strig doar cu un singur decibel;

Victorie!!!... dar parcă stă ascunsă.
Ironice coșmaruri dau cu biciul
Și lumea mea-i intenționat pătrunsă
De un venin!!... Să fie doar capriciu????"
La antipozi, fără venin, solară, cu o frumusețe caldă, expresivă, emoționantă, permanent iscoditoare, atât în tablourile, desenele și fronseurile cu care contrapunctează versurile lui Ovidiu Stan, cât mai ales în expoziția de bijuterii hand made, realizate artizanal, cu minuție chinezească, Dora Groza ne dezvăluie o altă față a lumii, o lume posibilă, fără încrâncenări, a culorilor sufletului și a jocului, a frumosului din lucruri, a copilăriei din lumina ce nu trebuie niciodată abandonată. Fiindcă, așa cum spunea și ea în interviul din finalul cărții, fiecare dintre noi avem o mitologie, dar, cum am mai spus și susțin, nu ne putem alege ursitoarele, nici aripile, dar uneori, trebuie să le eliberăm de sub cămașă, prinzându-le de umeri cu ramuri verzi, ca Icar, deși, nu rareori, aidoma lui, ne prăbușim în valurile furioase, ca în furtunile din tablourile marine ale lui Aivazovski.
Dar arta nu este zbor doar către înaltul visului, ci și spre senina lumină a dimineții, fiindcă Artistul se adresează Cetății. Fiecare pas al nostru, adăugat celuilalt în mers, înseamnă jumătate zbor și jumătate cădere, iar acest perpetuum mobile se poate desfășura și firesc, pe drum drept, în calma geometrie a iubirii Aproapelui și a iertării de Sine, dar și dureros, în arșița întrebărilor fără de răspuns.
„Trecut-au clipe, ceasuri, și anii chiar s-au scurs
Între străini sunt singur, mă năpădește dorul
Se-aude-n zarea albastră doar tristul meu discurs
Și vreau din nou, odată, să-mi pregătesc iar zborul...

Ce caut? Ce mă ține?
Bagajul e sinistru când sufletu-i pustiu.
Mă-ntreb și eu ca alții, luptându-mă cu mine.
Răspunsul poate-i simplu, dar eu încă nu-l știu."
E o carte puternică, frumoasă, care îndeamnă la reflecție și la recitire, fiindcă...
„Doamne, ce vâltoare de frivolitate,
Ne înghite lumea în al ei festin.

Nu vrem trandafirii-n amoralitate,
Ne ucidem visul, sec și clandestin.

Așteptând marfarul spre eternitate,
Am uitat visarea și-am lăsat povestea.

Pe peronul searbăd plin de vanitate,
Ne-mpărțim nimicul... și cu toate acestea
Tot îmbătrânim!"
Eu nu cred că îmbătrânim, decât dacă vrem. Uman, referindu-ne, bătrânețea este o stare de spirit, ca și tinerețea. Arta însă nu îmbătrânește, ea e veșnică, se duce mai departe, dincolo de noi, către generațiile care ne urmează. Așa va fi și cu această carte și cu toată frumusețea din această expoziție.
Felicitări!


SIMBIOZA ARTELOR. PICTURĂ ȘI POEZIE

Categorie: Cultural
|
05-07-2017
Nr: 125
|
Autor: Rodica Olteanu - artist plastic
|

Motto„Sufletul este cel mai important lucru în viață; Vine o vreme când îți dai seama de asta"
Un dublu eveniment cultural artistic a avut loc vineri, 30 iunie, ora 18, în incinta Casei de cultură „Pompeiu Hărășteanu" din Luduș. Prezentarea unui album de pictură cu ilustrație la cartea de versuri „Într-un salon mizer din Occident", pot spune că este un experiment inedit care a avut un mare impact asupra publicului local și nu numai. Protagoniștii acestui eveniment deosebit sunt doi artiști români, originari din Luduș, care și-au încercat destinele în alte țări, unde și-au creat un drum nou al vieții. Este vorba de poetul Ovidiu Stan, autorul volumului de versuri menționat, și artistul plastic Dora Groza - care a ilustrat acest volum cu picturile sale. La acest eveniment au fost invitați să participe și trei personalități marcante ale culturii județului Mureș, respectiv dl redactor-șef al ziarului „Cuvântul liber" - Lazăr Lădariu, doamna Mariana Cristescu, redactor Secția Cultură a aceluiași cotidian, și domnul Nicolae Băciuț, director al Direcției de Cultură și Artă din Târgu-Mureș.
Moderatorul acestei întâlniri spirituale, doamna Ana Pandrea, profesor și poet, binecunoscut publicului ludușean.
Revenind la cei doi artiști protagoniști, poetul Ovidiu Stan, are mai multe pasiuni artistice. Pe lângă poezie, pe care o practică de la 14 ani, pictează și sculptează, fiind marea sa pasiune. Trăind în Spania ultimii 16 ani, a scris acest volum de poezie, care a fost publicat la Editura NICO din Târgu-Mureș. Acest volum de versuri are un titlu emblematic, fiind în acord cu structura spirituală a personalității acestuia. Marcat de o mare sensibilitate și introvertire, poezia sa este misterioasă, aproape ermetică, având un cod cifrat numai de el știut! Este greu de descifrat dedublarea continuă a sufletului său zbuciumat, duelul dintre pesimismul dureros, tristețea și speranța licărului de lumină pe care-l invocă indirect și timid, într-un viitor incert. O sensibilitate profundă plină de dramatism și angoase, îmbrăcată în accente dure și dureroase, în căutarea continuă a echilibrului spiritual și necesitatea vitală a descoperirii unui drum spre lumină, pace, liniște și împlinire. Cele două forme de artă din acest volum, poezia și pictura, se conjugă armonios și uneori brutal în căutarea unei punți de lumină comune către același destin: fericirea.
Ilustrațiile de carte a poeziilor din acest volum sunt un univers aparte al picturii poetice, atât de expresivă a artistei Dora Groza, cu reședința în Germania, unde și-a întemeiat familia și destinul artistic. Un artist plastic este un artist complex în domeniul artelor, chiar dacă este un autodidact. Cu atât mai mult! Sufletul are nevoie de hrană spirituală, pe care o luăm (gratuit!) cu predilecție din artă, dragoste și credință. Creația plastică a Dorei este încărcată de multă pasiune și emoție, uneori inconștientă, dar de o profundă spiritualitate a spațiului eteric, desfășurată cu imaginație și culoare pe fiecare pânză. Este o pictură vivace, trepidantă a tuturor simțămintelor trăite sau inspirate din viață și propria experiență. Expoziția de pe simeze ne prezintă aproape cronologic o adevărată „poveste de dragoste virtuală" a acestei etape de creație. Povestea începe cu prima încercare incertă și enigmatică (ca toată creația sa) în căutarea „drumului pierdut" pe care-l va regăsi, într-o altă viziune plastică. În lucrările sale cu caracter abstract sau simbolic, se descifrează două dominante: una parapsihologică și alta cromatică. Dominanta cromatică de roșuri într-o gamă bogată indică o puternică dorință de afirmare în artă și o personalitate incisivă, ce nu acceptă înfrângerea!
Culoarea vie și dătătoare de putere, speranță și multă intuiție se modulează într-o libertate deplină de forme și valori. Trecând prin labirintul căutărilor, de la o poveste la alta, în final, totul se organizează spre descoperirea frumuseții luminii eterne, care hrănește sufletul fiecărui artist. Caracterul picturi moderne se îmbină magistral cu prețiozitatea bijutierului rafinat și sensibil, în demersul său spre calea perfecțiunii.
Lucrări: Simbolul vieții; Dimineață de mai; Poveste; Zădărnicii; Controverse.
Libertatea de exprimare și pasiunea cu care o face sunt însușiri dominante în compozițiile sale detașate pe tematici. Mijloacele artistice folosite sunt foarte variate, atât ca tehnică, cât și în cromatică. Colajul, folosind material textil sau lemn, diversifică și mai mult paleta, folosind fronseul mătăsii sau pânzei, cu care se joacă în diferite forme și simboluri de o mare expresivitate.
Lucrări: Steaua sudului; Geneză astrală; Icarus; Joaca a la Picasso; Mendrele vieții; Dansul cuvintelor.
Complexitatea sentimentelor și trăirilor psihice de o mare profunzime, creează în pictura sa tot atâtea subiecte de povești cu feeling, care au un puternic impact asupra privitorului, care știe să le descifreze: Calea pierdută (Lost way); Gânduri; Cuvinte; Zborul; Eu pot schimba lumea; Lacrimile sufletului; Geometria sufletului.
Pictura sa iluzionistă te trimite în unele pânze la subiectul principal - culoarea - în altele, forma geometrică sau ductul, de o expresivitate puternică plină de mistere. Compozițiile au un caracter dinamic alert și plin de o mare încărcătură emoțională.
Lucrări: Dansul ielelor; Drumul crucii; Păsărea Phoenix; Secretul; Cocon; Serenitate; Explozie.
Chiar și peisajul surprins în imagini de anotimpuri este sugestiv, prin dominanta cromatică și forma vag conturată în spațiul natural, din care reverberează un dor adânc „de acasă" ce se poate transfera oriunde în lume: casă la bunici; Anotimpuri; Casă pe lac; Furtună pe mare; Primăvara; Seară de iarnă.
Nu lipsesc nici peisajele solitare cu bărci părăsite, în care natura acvatică e dominantă: Solitudine; Serenitate; Tripticuri marine; Laguna albastră; Singurătate la malul mării.
Nu a omis din palmaresul său plastic compoziții și peisaje citadine foarte sugestive: Metropole; Apus de soare pe Acropole; Metropolă.
Una din cele mai enigmatice compoziții - Disecția unui glonț - pe aceeași pagină a cărții cu poezia, sugerează prin simboluri specifice povestea de viață a poetului Ovidiu Stan, în evoluția sa cronologică, plină de evenimente nefericite, dramatice. Dar speranța e prezentă în lumina caldă, salvatoare pentru destinul său, chiar dacă „glonțul e rănit de moarte". Lucrarea îi este dedicată poetului. Cei doi artiști, personalități complexe și sincere în tot ceea ce demonstrează prin creația lor, deși la mare distanță unul de altul, au reușit o simbioză spirituală perfectă. Au demonstrat că în viață, oricât de greu ți-ar fi să răzbați, pasiunea și talentul din suflet nu poate fi înfrânt de vicisitudinile vieții. „Talanții" cu care au fost înzestrați de Creator, se manifestă în orice condiții, punând în valoare tot ceea ce e mai frumos și bun în ființa umană: ARTA și IUBIREA, într-o aură de poveste, care merită transmisă și semenilor. Mult succes!

LA LUDUȘ DUBLU EVENIMENT CULTURAL

Categorie: Cultural
|
12-07-2017
Nr: 130
|
Autor: Text: MIRCEA GHEBOREAN Foto: SEBASTIAN CĂPUȘAN
|

Evenimentul, din ziua de vineri, 30 iunie 2017, constând din lansarea cărții „Într-un salon mizer din Occident", a poetului Ovidiu Stan versus vernisajul expoziției de pictură și bijuterii a artistului plastic Dora Groza, s-a dovedit a fi unul de excepție, sărbătoare a culturii ludușene. Asta și-au dorit-o organizatorii evenimentului cultural, Primăria orașului Luduș și Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu", „copiii noștri reveniți acasă", Ovidiu Stan, din Spania, Dora Groza, din Germania, personalitățile din elita culturii mureșene și naționale românești invitate, Nicolae Băciuț, Directorul Direcției de Cultură Mureș, Lazăr Lădariu, scriitor, redactor-șef al cotidianului „Cuvântul liber", Mariana Cristescu, senior-editor al cotidianului „Cuvântul liber", președinte al Asociației Culturale „Punți de lumină", recent premiată de Asociația Ziariștilor Profesioniști din România, toți trei cu zeci de cărți și mii de articole publicate, precum și artistul plastic bucureștean Rodica Olteanu, cu origini ludușene, prof. Ana Pandrea, moderatoarea evenimentului. Cu acest prilej, din nou, și-au bucurat și luminat sufletul prietenii din Luduș ai artei poetice și ai artelor plastice, foștii colegi de clasă ai sărbătoriților, unii veniți din Sibiu, Tulcea, Deva și din alte orașe, cei dragi din familiile lor, Marius Gabriel Cseke, artist plastic și arhitect, Alexandru Nicoară, artist plastic, doi ludușeni care își caută drumul în viață.
În debutul sărbătorii, consilierul prof. Liviu Botezan a înmânat „Diplome de excelență" distinșilor invitați Mariana Cristescu, Nicolae Băciuț și Lazăr Lădariu, „Diplome de onoare", poetului Ovidiu Stan și artistului Plastic Dora Groza, distincții conferite în numele Primăriei și al comunității ludușene de primarul Ioan Cristian Moldovan.
Timp de două ore, care au trecut ca o clipă, distinșii protectori și îndrumători ai tinerilor artiști au focalizat lumina atenției asistenței pe valorile inconfundabile ale tandemului Ovidiu Stan și Dora Groza.
Nicolae Băciuț, editor și prefațator al cărții „Într-un salon mizer din Occident": „Cartea, în cele șase etaje ale sale are densitate și profunzime, îndeamnă la meditație, la reflecție. Poate că e una dintre cele mai dense cărți despre condiția exilului românesc. După cartea doamnei Emilia Russe Temișan, „Râs cu plâns", niciuna dintre creațiile literare lansate la Luduș nu se ridică la valoarea cărții pe care astăzi o prezentăm. Poezia lui Ovidiu are plastica Dorei și plastica Dorei are poezia lui Ovidiu. Este o carte 2 în 1, unică în cultura Ludușului".
Mariana Cristescu: „Tristeți dilematice, nostalgii, autoironii, chiar tonuri dure, creionează în versuri, fără rețineri sau compleze, Ovidiu Stan, autoflagelându-se, desigur, cu măsură. La antipozi, fără venin, solară, cu o frumusețe caldă, expresivă, emoționantă, permanent iscoditoare, atât în tablourile, desenele și fronseurile cu care contrapunctează versurile lui Ovidiu, cât mai ales în expoziția de bijuterii handmade, realizate artizanal, cu minuție chinezească, Dora Groza ne dezvăluie o lume posibilă, fără încrâncenări, a culorilor sufletului și a jocului, a frumosului din lucruri, a copilăriei din lumina ce nu trebuie niciodată abandonată. […] Arta nu îmbătrânește, ea e veșnică, se duce mai departe, dincolo de noi, către generațiile care ne urmează. Așa va fi și cu această carte și cu toată frumusețea acestei expoziții. Felicitări!"
Lazăr Lădariu: „De cincizeci și patru de ani sunt în slujba scrisului românesc. Domnule director al Culturii mureșene, dragii mei Ovdiu Stan și Dora Groza, vă îmbrățișez cu tot dragul! Distinșilor iubitori ai artei și culturii românești prezenți astăzi în Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu", doresc să fac trei precizări: 1. Domnule consilier Liviu Botezan, vă rog să-i transmiteți domnului primar Cristian Moldovan că îl stimăm pentru că iubește cultura; 2. Vă prezint textul cu aprecierile mele referitoare la creațiile admirabililor creatori ludușeni, Ovidiu și Dora, text pe care îl veți regăsi într-unul dintre următoarele numere ale „Cuvântului liber"; 3. Pentru mine este o onoare să vin la Luduș și vin cu respectul cuvenit unei comunități care iubește și prețuiește cultura, care îi cinstește astăzi pe acești tineri care nu și-au uitat neamul și țara. Despre carte spun răspicat: CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!"
Rodica Olteanu: „Ovidiu Stan și Dora Groza sunt confrați în ale artei, confrați cu stimații reprezentanți ai culturii mureșene. Cartea lor este o simbioză artistică între poezie și pictură. Amândoi sunt în căutarea perfecțiunii. Cât de talentați și hotărâți sunt, cu siguranță vor fi acoperiți de glorie artistică și de aprecierea semenilor".
De la autorii cărții și de la doamna Monica Voicu, din Giurgiu, aflăm că Ovidiu s-a stabilit de câteva zeci de ani în Spania, muncește în condiții de stres, cu odihna redusă la limita de avarie, de multe ori transformă noaptea în zi, înfruntă cu seninătate și umor situațiile dificile, dacă vorbești cu el sau îi citești și recitești poeziile te umpli și tu de energie și de poftă de viață. Pentru el fericirea înseamnă stabilitate, fiica sa Denisse, omul de lângă el, Jenny. Aflat pe pământ dintr-o pură întâmplare, viața lui este tulburătoare, plină cu bune și rele, dar nu ar da-o pentru alte trei vieți plictisitoare; că Dora s-a stabilit în Germania în anul 2008, când l-a cunoscut pe Rainer, un neamț 100%; împreună au un fiu, pe Paul; pictând sentimente, s-a regăsit în poeziile lui Ovidiu, a ilustrat fiecare poezie și coperta cărții și, astfel, s-a născut cartea 2 în 1, „Într-un salon mizer din Occident".
Poezia și pictura nu pot fi povestite. Poezia lui Ovidiu trebuie citită, tabourile și bijuteriile Dorei trebuie admirate. Celor interesați să-și procure cartea celor doi ludușeni sau, pur și simplu, să stea la taclale cu ei, le oferim două adrese: grozadora@gmail.com și verondesign@yahoo.com.


A APĂRUT REVISTA „VATRA VECHE" 101

Categorie: Cultural
|
04-07-2017
Nr: 124
|
Autor: NICOLAE BĂCIUŢ
|
Revista „Vatra veche" continuă seria numerelor de largă respirație, cu o mare diversitate tematică și cu colaboratori din toată lumea.
Numărul 101 al revistei are în sumar, între altele: Vatra veche dialog cu George Astaloș, de Titus Suciu, cu Constantin Barbu, de Ion N. Oprea, cu pr. Constantin Necula, de Mihai Posada.
Despre „Mâhnirile lui Caragiale" scrie Dumitru Hurubă, iar Paul Dugneanu analizează „Poetica anotimpurilor, la Blaga". „Societăți(le) inutile", e evaluarea pertinentă pe care o face pr. Ovidiu Bârsan, un nou colaborator mureșean. „Scriitorii mercenari fesbukiști" sunt trecuți prin ciur și prin dârmon de Dumitru Hurubă, iar Aurel Codoban își continuă serialul său despre „Amurgul iubirii".
Consistent capitolul critică și istorie literară, cu recenzii, cronici literare, eseuri, semnate la cărți și autori de ieri și de azi: Marin Iancu (Ion Agârbiceanu), Rodica Lăzărescu (Nicolae Dan Fruntelată), Iulian Chivu (Ion Pachia Tatomirescu), Nicolae Dan Fruntelată (Ion Horea), Petre Isachi (Dumitru Ichim), Maria Daniela Pănăzan (Daniela Șontică), Dumitru Hurubă (Mihaela Oancea), Nicolae Băciuț (Gabriella Costescu), Constantin Cubleșan (Nicolae Silade), Nicolae Băciuț (Dora Groza, Ovidiu Stan), Constantin Stancu (Daniel Marian), Mihai Merticaru (Maria Cernegura) etc.
La „Documentele continuității". Aurel V. David în „Națiunea în stare de veghe" vorbește despre romanul „Sacrificiul" al lui Mihail Diaconescu.) Despre „Florian Medrea, un apărător al Marii Uniri", scrie fiica acestuia, Alexandra Medrea. Ioan-Aurel Pop continuă „Argument pentru Transilvania sufletului meu...". Nu lipsesc convorbirile duhovnicești cu Î.P.S. Ioan, de Luminița Cornea. Nicolae Băciuț prezintă cea mai recentă carte a pr. dr. Gheorghe Șincan, iar Luminița Cornea o carte despre un vrednic slujitor al bisericii, Grigore Pletosu.
La 80 de ani, Silvia Pop este omagiată de Nicolae Băciuț și Răzvan Ducan.
Poeme semnează Melania Cuc, Aurel M. Buricea, Dumitru Băluță, Darie Ducan, Ion Dragoș, Tania Nicolescu, proză Geo Constantinescu, Carol Feldman, Alexandru Decebal Seul.
Nu lipsesc rubricile tradiționale Ancheta Vatra veche. Exilul românesc, Biblioteca Babel. Ochean întors. Mărgelele copilăriei, Teatru, Literatură și film, Curier etc.
Revista „Vatra veche" este postată de la numărul 1, pe siteul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu, unde poate fi consultată cu ușurință.

„VATRA VECHE" A LUI NICOLAE BĂCIUȚ

Categorie: Cultural
|
04-07-2017
Nr: 124
|
Autor: MELANIA CUC
|

Când Dumnezu vrea să ne facă daruri, doar împliniște vise cum este cel din care s-a născut Vatra veche a lui Nicolae Băciuț. Vatra Veche, un loc cât să-l atingi cu spiritul, un spațiu cultural bine gândit și în care, scriitorul Nicolae Băciuț oficiază în numele Literaturii contemporane. Puțini dintre creatorii autentici dețin și gena generozității adevărate, puțini dintre scriitori își abandonează propriile proiecte, își rup din timpul de odihnă al nopților și trudesc pentru ca alți confrați de ai lor să fie promovați în țară și în lumea largă. Da, spun lumea-largă, pentru că revista Vatra veche e un vector cultural de cea mai bună calitate, colaboratorii săi, dar mai ales cititorii de limbă română de pretutindeni, bucurându-se în egală măsură de respirație lirică autentică și nu doar. Nume cu sonoritate confirmată deja în istoria literară, dar și debutanți cu certă vocație, curajoși și timizi, oameni ce slujesc în numele Literei scrise se reunesc în paginile revistei Vatra veche. Cu semnături importante pentru critica literară actuală, cu ilustrații ce vin să pună față în față puterea imaginii și cea a scrisului pe hârtie, revista gândită și realizată de Nicolae Băciuț, este mai mult decât un exercițiu de devotament față de misia cu care domnia sa a fost trimis pe pământ. Vatra veche este un document de solidaritate între cei ce scriu, pictează, trăiesc constituind laolaltă o galaxie a minunii că putem exista frumos într-o lume mercantilă și gălăgioasă.
Ma simt onorată să particip, din când în când, cu ceea ce scriu sau pictez, la acest festival al Binelui și al Frumosului, publicând în paginile revistei Vatra veche, lansând un soi de mesaje ce vor descifrate, dacă nu azi, poate mâine, poimâine... Timpul, ca timpul, trece peste noi, oameni și idei, care, dacă rămân nescrise vor deveni doar o pulbere. Vatra veche ne-a oferit șansa de a ne cunoaște mai bine în această confreerie a iubitorilor de Cuvânt. Ne regăsim în paginile sale ca într-o frumoasă cafenea literară al cărui patron de spirit și muncă asiduă este poetul, managerul cultural, scriitorul Nicolae Băciuț.
Vatra veche este aproape o stare de spirit, o simți, o aștepți, și nu te dezamăgește niciodată. Mereu cu surprize culturale plăcute, cu ștaif editorial de duminică, revista Vatra veche este un dar pe care, îl merităm ori ba, Nicolae Băciuț ni-l face lună de lună, an de an...
Felicitări, domnule Nicolae Băciuț! Pentru mine nu este doar un fel de convenție socială să vă felicit, să vă mulțumesc, este un gest de prietenie și de respect pe care vi-l datorez de când vă cunosc.
În semn de omagiu, voi presa între paginile revistei 101 petale din florile de vișin abia înflorit. La mulți ani, Vatră veche!
Home / Noutati / Evenimentul de lansare a cărţii „Într-un salon mizer din Occident”, a autorilor Dora Groza și Ovidiu Stan, oglindit de ziariștii presei scrise mureșene, Ioan A. Borgovan și Mircea Gheborean




Evenimentul de lansare a cărţii „Într-un salon mizer din Occident”, a autorilor Dora Groza și Ovidiu Stan, oglindit de ziariștii presei scrise mureșene, Ioan A. Borgovan și Mircea Gheborean


Dublu eveniment cultural la Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu” Luduș – Ioan A. Borgovan, PUNCTUL
Într-o atmosferă caldă și prietenoasă, prea caldă în această vară fierbinte,iubitorii de artă și cultură din Luduș, dar nu numai, au fost răsfățați de Dora Groza și Ovidiu Stan cu un eveniment plin de farmec și culoare. Organizat de Primăria orașului și Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu”, evenimentul cultural Lansarea cărții „Într-un salon mizer din occident” și expoziția de pictură și bijuterii –hand made s-a bucurat de prezența unor invitați de marcă: Nicolae Băciuț, Mariana Cristescu, Lazăr Lădariu, Rodica Olteanu și Ana Pandrea, moderatorul întâmplării culturale.
„Într-un salon mizer din occident”
Titlul cărții de debut a autorilor acestui volum, Dora Groza – pictură și Ovidiu Stan – versuri ne indică și locul în care trăiesc și creează cei doi tineri ludușeni, ajunși  prin forța împrejurărilor în Germania și Spania. Dora trăiește și crează artă într-un orășel din Bavaria pentru nemți, iar Ovidiu își căștigă existența într-un domeniu tangent artei, pentru spanioli. Cei doi tineri artiști  ilustrează perfect destinul românilor care în ultimii ani își caută o soartă mai bună printre străini. Din fericire pentru ei, cei doi s-au realizat acolo unde au fost nevoiți să ajungă. Volumul apărut în condiții grafice de excepție reunește un număr de 81 poezii scrise de Ovidiu Stan însoțite de tot atâtea reproduceri din opera Dorei Groza, ceea ce l-a făcut pe Nicolae Băciuț, prefațatorul cărții  apărute la Editura Nico să remarce că „Poezia lui Ovidiu are plasticitate, iar pictura Dorei are lirism, fiecare poezie are replica într-o ilustrație”.
Despre carte și cei doi autori au vorbit făcând ample analize Mariana Crsitescu „Reverberațiile amintirilor ludușene sunt prezente în noile zări în care se mișcă” și „În colecția de bijuterii hand made imaginația debordantă a Dorei creează volume și dimensiuni noi”. Lazăr Lădariu a făcut o analiză literară a textului și a relevat firoul artistic al tablourilor din expoziție. Artista plastică Rodica Olteanu a făcut o scurtă caracterizare a celor doi artiști, două personalități artistice complexe care au reușit datorită talentului și muncii lor. Vizibili emoționați, Dora Groza și Ovidiu Stan au mulțumit celor prezenți și celor care i-au ajutat, amintind-o cu căldură pe Monica Voicu.
În absența primarului Cristian Moldovan, consilierulLiviu Botezan a acordat oaspeților din Tîrgu Mureș și celor doi artiști câte o diplomă pentru activitatea lor artistică actuală și viitoare. La final, Dora Groza și Ovidiu Stan au acordat autografe numeroșilor iubitori de poezie și pictură posesori ai volumului „Într-un salon mizer din occident” .



A consemnat
Ioan A. Borgovan

Dublu eveniment cultural

Într-o atmosferă caldă și prietenoasă, prea caldă în această vară fierbinte, iubitorii de artă și cultură din Luduș, dar nu numai, au fost răsfățați de Dora Groza și Ovidiu Stan cu un eveniment plin de farmec și culoare. Organizat de Primăria orașului și Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu”, evenimentul cultural Lansarea cărții „Într-un salon mizer din occident” și expoziția de pictură și bijuterii – hand made s-a bucurat de prezența unor invitați de marcă: Nicolae Băciuț, Mariana Cristescu, Lazăr Lădariu, Rodica Olteanu și Ana Pandrea, moderatorul întâmplării culturale.
„Într-un salon mizer din occident”
Titlul cărții de debut a autorilor acestui volum, Dora Groza – pictură și Ovidiu Stan – versuri ne indică și locul în care trăiesc și creează cei doi tineri ludușeni, ajunși  prin forța împrejurărilor în Germania și Spania.
Dora trăiește și creează artă într-un orășel din Bavaria pentru nemți, iar Ovidiu își căștigă existența într-un domeniu tangent artei, pentru spanioli.
Cei doi tineri artiști  ilustrează perfect destinul românilor care în ultimii ani își caută o soartă mai bună printre străini.
Din fericire pentru ei, cei doi s-au realizat acolo unde au fost nevoiți să ajungă. Volumul apărut în condiții grafice de excepție reunește un număr de 81 poezii scrise de Ovidiu Stan însoțite de tot atâtea reproduceri din opera Dorei Groza, ceea ce l-a făcut pe Nicolae Băciuț, prefațatorul cărții  apărute la Editura Nico să remarce că „Poezia lui Ovidiu are plasticitate, iar pictura Dorei are lirism, fiecare poezie are replica într-o ilustrație”.
Despre carte și cei doi autori au vorbit făcând ample analize Mariana Crsitescu „Reverberațiile amintirilor ludușene sunt prezente în noile zări în care se mișcă” și „În colecția de bijuterii hand made imaginația debordantă a Dorei creează volume și dimensiuni noi”. Lazăr Lădariu a făcut o analiză literară a textului și a relevat firoul artistic al tablourilor din expoziție. Artista plastică Rodica Olteanu a făcut o scurtă caracterizare a celor doi artiști, două personalități artistice complexe care au reușit datorită talentului și muncii lor. Vizibili emoționați, Dora Groza și Ovidiu Stan au mulțumit celor prezenți și celor care i-au ajutat, amintind-o cu căldură pe Monica Voicu.
În absența primarului Cristian Moldovan, consilierul Liviu Botezan a acordat oaspeților din Tîrgu Mureș și celor doi artiști câte o diplomă pentru activitatea lor artistică actuală și viitoare. La final, Dora Groza și Ovidiu Stan au acordat autografe numeroșilor iubitori de poezie și pictură posesori ai volumului „Într-un salon mizer din occident” .
      Ioan A. BORGOVAN


Dora Groza este o prietena tare draga sufletului meu, o bucatica de om cu o bunatate, un talent si o
sensibilitate greu de intalnit. Dupa ce vorbesti cateva minute cu Dora, o indragesti si simti ca o
cunosti de-o viata, ca este prietena ta dintotdeauna si ca o vei gasi oricand, acolo. E un om cald si un artist atat de talentat, incat toate simturile iti sunt rascolite. Cand privesti o creatie de-a Dorei Groza, pur simplu vezi povesti de demult, de azi sau de peste mii de ani in viitor, dar totul impletit cu maiestrie si finete. Nu e nimic socant ci doar poveste, talent, bucurie.
Si foarte multa sensibilitate.
I-am pus cateva intrebari, dar am lasat-o sa povesteasca ea, liber, sa se prezinte singura. Si a facut-o atat de simplu si de frumos, incat mi-au dat lacrimile.
Iti multumesc, Dora, imi esti tare draga, OM frumos!



1. Cine esti tu, Dora Groza omul?

2. Zi-mi ceva despre tine, daca te-ai nascut si unde, daca ai crescut si cum, ce scoli ai...

3. De ce ai plecat din Romania, cand si unde s-a ivit ocazia sau pur si simplu, ce anume te-a facut sa

pleci?

4. Esti fericita? De ce? Ce insemna fericirea pentru tine?

5. Esti un artist talentat si apreciat, spune-ne ceva despre ceea ce faci.

6. Ce-ti place mai mult, unde este pusa mai bine in valoare sensibilitatea ta: in tablorile pe care le

pictezi sau in bijuteriile pe care le creezi? Faci doar unicate sau si de serie?

7. Cat de profitabil este ceea ce faci, poti trai decent din arta?

8. Vorbesti romaneste, spui ca esti romanca? Baietelul tau vorbeste romaneste? De ce?

9. Vrei sa te mai intorci in Romania? De ce?

10. Cateva ganduri de final pentru romanii de acasa si cei de afara.



Cine sunt eu Dora Groza….Sunt un om pentru care azi este prima zi din tot restul vietii mele…Un om, care dupa multe cautari,esecuri si multe rateuri, a luat-o aproape de la zero intr-o tara noua, intro
cultura noua. Un om care acum si-a gasit calea, atat in viata privata cat si profesional.
Numele meu este Cristina Teodora Groza, Dora, cum îmi spun prietenii. M-am născut în Luduș,
județul Mureș, în 22.02.1970 si din 2009 traiesc in Kitzingen am Main,Germania.
La 16 ani mi-am dorit să devin medic veterinar, am urmat un liceu de profil in Targu Mures, la 20 de
ani mi-am dorit altceva, asa ca am urmat o Facultate de Turism iar la 30 de ani am devenit
estetician cu acte in regula...iar acum, la 46 de ani ….creez bijuterii.
Deci sunt un technician veterinar, manager in turism, estetician si make-up artist, pictor si designer
de bijuterii…aaa si cel mai cel. sunt MAMA.
Ce pot sa spun, mi-a placut sa studiez lucrurile care ma interesau, care ma provocau, care imi
aduceau satisfactii, mi-a placut diversitatea si nu mi-a fost niciodata frica de nou.
De multe ori am fost pusă în situația să iau totul de la capăt, sa invat sa fac ceva nou ,niciodata nu
mi-a fost frica de munca si nici de noile provocari.
Pana la 37 de ani credeam cu tarie ca locul meu este in Romania, aveam un business al meu, o casa si
tot ce imi doream….mai putin un OM bun langa mine…Intr-o toamna tarzie l-am cunoscut pe cel
care avea sa imi schimbe totalmente viata… un neamt 100% provenind dintr-o familie de artisti;
tatal si bunicul lui au fost pictori. Dragoste la prima vedere este putin spus ….Am parasit Romania la
6 luni dupa ce l-am cunoscut si nu regret nici macar o secunda pasul facut.La 41 de ani, cand nu
mai aveam sperante, l-am născut pe Paul-Christian, cel care imi da curajul, forta si determinarea sa
merg mai departe. darul cel mai de pret pe care puteam sa il primim de la Univers. Fericirea mea
sunt ei doi, sunt momentele acelea cand suntem impreuna, cand soarele straluceste, cand ploaia cade,
cand vantul bate….fericirea mea inseamna momentele acelea zilnice de satisfactie ca iubesc ,sunt
iubita si apreciata de cei de langa mine…Fericirea mea este in mine si este ACUM!
In vartejul in care fiecare dintre noi ne traim viata, niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar
uneori gasim suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante, lucruri care ne fac
placere, care ne dau energie si putere. Inclinatii artistice am avut inca din copilarie. Intodeauna am
lucrat pentru mine si pt prietenii mei diverse tablouri, bijuterii ,haineetc. Niciodata nu m-am gandit
ca as putea “valorifica” ceea ce fac. Pana intr-o zi, prin 2005, cand un prieten (caruia am sa ii
multumesc toata viata) a insistat sa imi prezinte lucrarileOmului de cultura muresean prof.Valentin
Marica de la Radio Tg. Mures. Din acel moment totul s-a schimbat pt mine. Am avut
prima expozitie la mai putin de 2 saptamani, iar reactia celor din jur m-a “obligat “moral sa merg
mai departe. Sunt autodidacta, nu am avut inca ragazul necesar pentru a studia in profunzime
taramul artei prin scoli sau universitati. Am invatat sa folosesc pensula si culoarea de ulei de la
artistii Asociatiei Artistilor Plastici Mures, din randul carora am facut parte pe vremea cand eram in
Romania. Invat in fiecare zi si mai am mult de invatat pana cand voi considera ca am invatat destul
sau pana cand voi considera ca imi ajunge...dar probabil ca asta nu se va intampla niciodata, dupa
cum ma cunosc... Mereu spun ca viata mea exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o
corespondenta directa intre experientele si gandurile mele pe de o parte si lucrarile mele, pe de alta
parte. Ceea ce cred si apreciez cu adevarat se reflecta si in ceea ce realizez.
Inca de cand am venit aici am adus cu mine putin din Ardealul meu drag....Lucrarile din sticla ale
colegului meu artist Grigore Nicusan au fost foarte bine primite, asa ca in 2012 am deschis intr-un
orasel istoric- Iphofen din Germania, un magazin de arta unde vand sticlarie realizata de artisti
sticlari din Romania sau din Franta(tot un roman de-al nostru din Dorohoi –Dinu Diaconescu.). Vand
tablourile mele realizate in ulei pe panza si bijuteriile mele.
Am inceput sa ma ocup mai mult de bijuterii dupa ce am deschis magazinul, simteam ca ceva
lipseste, ceva care sa bucure ochiul mai mult decat o fac produsele déjà existent, simteam ca am
nevoie de ceva care sa ma ajute sa ma exprim mai mult decat o faceau uleiul si panza.
Asa am inceput sa realizez bijuterii unicat din pietre naturale, portelan sau sticla, iar acum, mai nou,
si din lemn. Lucrez doar cu produse naturale, produse care imi dau din energia lor, care ma lasa sa le
transform si sa le scot in evident frumusetea naturala si apoi sa le dau mai departe femeii
puternice, femeii care simte ca are nevoie de putere, femeii delicate sau pur si simplu pentru
FEMEII!!! Bijuteriile mele sunt unicate, nu fac decat la comanda variatiuni ale unui model, niciodata
copie. Sunt lucrate in diferite tehnici , sunt concepute si realizate integral de mine si poarta o parte
din sufletul meu, la fel cum tablourile mele sunt lucrate din suflet pentru sufle. Asa cum spunea
Bacovia:”Acorduri, arpegii, armonii... Orice-au voit din mine au facut.... „
Pentru ca mi-a placut enorm de mult meseria de esteticiana, alaturi de magazin am deschis si un
mic salon de infrumutetare , asa, pentru sufletul meu.
Sa fii artist, sa vinzi arta, sa incerci sa traiesti din asa ceva, oriunde in lume e greu. In Germania, cu
atat mai mult cand esti roman si vinzi produse romanesti, dar corectitudinea, calitatea si
perseverenta inving. Nemtilor le place frumosul si calitatea, iar daca reusesti sa le oferi asa ceva
putini sunt cei ce intorc spatele ,doar snobii ,dar aceia exista peste tot in lume asa ca nu e o noutate.
Nu este usor sa fii mic intreprinzator nicaieri in lumea asta, dar sotul meu ma sustine foarte mult in
ceea ce fac si impreuna reusim sa spunem la sfarsitul zilei ca a meritat.
Vorbesc si visez romaneste, sunt mandra ca sunt romanca si fiul meu vorbeste romaneste, chiar si
sotul se descurca in limba romana. Sunt legata de Romania, colaborez inca cu artisti de acolo, am
facut o coperta de carte pentru cartea de poezii „Scara spre Mantuire” a d-nei Prof.Ana Pandrea,
colaborez cu revista Destine Literare din Canada deja de 5 ani si am si aici expozitii mereu. Ma simt
obligata moral sa merg mai departe de cei care ma apreciaza si ma sustin. Momentan am patru
expozitii de bijuterie si pictura aici in Germania si ma gandesc pentru viitorul apropiat la o expozitie
personala in orasul meu natal. Am avut mai multe expozitii pe vremea cand eram in tara, dar niciuna
in orasul in care m-am nascut asa ca sunt datoare sa ma intorc acolo macar cu o miniexpozitie. Imi
e draga tara mea, ii duc dorul, sunt privilegiata ca m-am nascut acolo, sunt o privilegiata a sortii si
sunt recunoscatoare universului pentru ceea ce mi-a daruit. Familia mea si prietenii sunt acolo in
Romania, o parte din sufletul meu este acolo, ma intorc mereu cu mare drag, dar momentan viitorul
meu este aici, in Germania. Asta pentru ca fiul meu va studia aici, dar in momentul in care va fi
stapan pe viata lui se poate sa ne mutam in Romania. Never say never!
Mesajul meu pentru romanii care aleg sa plece: in momentul in care am plecat eu din tara, nimeni
nu m-a incurajat, dar am stiut ca daca voi veni doar ca musafir aici nu ma voi adapta niciodata si imi
va fi mereu foarte greu. Am decis atunci sa fac din locul acesta casa mea pentru todeauna sau doar
pentru o perioada de timp si acum ma simt Acasa. Alegeti sa fiti Acasa acolo unde sunteti, casa e
acolo unde e si sufletul, dar casa e si acolo unde locuiesti acum chiar daca maine te vei intoarce in
Romania.
Ia-ti casa cu tine romane ,ia Acasa cu tine in suflet si va fi mereu cu tine, altfel vei fi mereu un musafir in viata ta, in casa altcuiva,in tara altcuiva si nu iti vei gasi niciodata linistea.

Pe Dora Groza o gasiti pe pagina ei de FB, unde ii puteti admira si creatiile: https://www.facebook.com/doragroza








Artista Dora Groza pune inele de sticlă românească pe degetele nemţilor din Bavaria


Artista Cristina Teodora Groza, Dora, cum îi spun prietenii, a plecat din Luduş, judeţul Mureş, şi a ajuns pe lângă pictură să producă şi să vândă bijuterii hand made în Germania. Are 45 de ani. A încercat să facă multe prin ţara sa, dar acum şapte ani a găsit un om minunat, cu care s-a căsătorit. Au un copil, considerat cea mai prețioasă comoară a familiei. Şi-a transformat hobby-ul în meserie, pictează şi realizează bijuterii din pietre semipretioase, porţelan şi sticlă.
La 16 ani visa să devină medic veterinar, așa că a urmat un liceu de profil din Târgu Mureș, dar în timp a realizat că vrea altceva, așa că a facut Facultatea de Turism. Din turism nu câştiga. Astfel a decis că ar fi bine dacă şi-ar transforma hobby-ul în meserie. A făcut Şcoala Christine Valmy, Cosmetică, meserie pe care a practicat-o în Târgu Mureş până în anul 2008 când a plecat din ţară.
În anul 2008 l-a cunoscut pe soţul său,un neamţ 100%, provenind dintr-o familie de artişti; tatăl şi bunicul lui au fost pictori. Deşi niciodată nu a avut intenţia să plece din ţară, aşa cum mărturiseşte azi, dar dragostea învinge aşa că şi-a urmat destinul.
La 41 de ani, când nu mai avea speranţe, l-a născut pe Paul-Christian, cel care îi dă curajul, forţa şi determinarea să meargă mai departe.

Întodeauna a iscodit, a căutat ceva nou, i-a plăcut să experimenteze, să caute în adâncurile sale resurse, să facă ceva mai mult în viaţă, să descopere, să fie mai bună. Cu arta a cochetat întodeauna, dar a început să picteze şi să aibă primele expoziţii în perioada 2005-2006, când a devenit membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş.
Părţi din Transilvania, duse în Bavaria
A ajuns într-un oraş istoric – Iphofen – Bavaria – unde a dus cu ea şi câteva cadouri realizate de colegul său, meşter sticlar Gore Nicusan. Pentru că au fost foarte apreciate, a continuat să importe obiecte din sticlă şi şi-a deschis pentru început un magazin online. În urmă cu trei ani, a decis că e timpul să meargă mai departe şi a inaugurat împreună cu soţul ei magazinul Art und Design. Pentru că nu a putut abandona meseria sa, a deschis și un mic studio de cosmetică. Picteaza tablouri in ulei pe pânză, face bijuterii din pietre semipreţioase, porzelan şi sticlă în tehnica embroidery.
A adus şi aduce părţi din Transilvania în Bavaria, a creat un mic colţ de Românie departe de casă.
Succesul nu este uşor de obţinut mai ales atunci când te afli într-o ţară străină, spune artista. “Munca şi seriozitatea sunt elementele de bază ale succesului. Sunt la început şi nu mă pot lăuda cu o afacere de zeci de mii de euro, dar trăim frumos din asta.”
Când intră nemţii în magazinul ei sunt contrariaţi că marfa nu este din Murano, dar imediat sunt încântați de ceea ce văd, spun că obiectele expuse sunt într-adevăr deosebite, unicat şi exclusive.


“Nu este uşor sa ai succes ca român care promovează arta românească şi ţara sa în Germania. Sunt situaţii în care clienţii intră în magazin, admiră, laudă şi apoi când află că marfa vine din România se întorc şi pleacă”, povesteşte cu amărăciune Dora Groza. “Am învăţat, cunosc deja momentul acela şi încerc să îl evit, încerc, înainte de a-i lăsa să ne judece, să le demonstrez că şi noi suntem buni, nu doar sticlarii sau artiştii de la Murano (care fie vorba între noi, mulţi lucreaza cu români sau îşi fac lucrările în atelierele româneşti), încerc să le arăt că şi noi avem calitate şi noi ştim să lucram frumos şi merităm puţină atenţie.”
Sa îţi porneşti o afacere mică în Germania nu este greu, nu eşti bombardat în fiecare zi de controale şi de comisii, de tot felul de slujbaşi care să îţi caute nod în papură, sistemul funcţionează şi fara aşa ceva, fără hărţuiri şi tone de dosare pline de aprobări şi acte, mărturiseşte ea. “Nu e greu să deschizi o afacere, dar este greu să o întreţii, e nevoie de multă, multă muncă şi seriozitate, de calitatea serviciilor şi de atenţie. Să muncesc cel puţin 12 ore pe zi ,uneori şi mai mult, când am comenzi de terminat sau cliente în salonul de cosmetică, este ceva foarte normal pentru mine.”
Când a plecat din ţară a decis să nu-şi irosească nicio clipă visul, acela de a fi propriul ei stăpân, de a avea libertatea de creaţie şi şansa să arate ce poate.
Îmi aduc aminte că în anul 1982 am fost prima dată în Germania de Est cu mama mea. Cu greu ne-au dat viză, dar direcţia consulară nu ne-a aprobat să schimbăm lei în mărci est germane. Aflasem de la alţii că putem face rost de mărci dacă ducem cu noi vaze de sticlă sculptate rubinii din Fabrica de la Tomeşti. Am cărat cu noi două valize. Într-adevăr am făcut vreo 3000 de mărci, banii ne-au ajuns să huzurim de la Leibzig la Rostock. Aşa am dus-o prima oară pe mama mea într-un night club.
Gazda noastră ne-a aşteptat dimineaţă cu micul dejun pregătit. Ne-a spus ce fraţi frumoşi suntem. Mama a luat-o ca un compliment, eu m-am supărat că arăt aşa de bătrân. Împreună cu mama am fost să vedem Zidul Berlinului. A mai trăit şi a văzut căderea Zidului.
Taguri: ,




Bucuria de a-mi vedea modesta mea arta alaturi de creatiile marilor maestri, intr-o revista ca si “Destine literare”, este mai mult decat o onoare si un mare rasfat pentru sufletul meu. Aceasta bucurie nemasurata in timp si spatiu, in culoare si armonie interioara, doresc sa o impartasesc cu toti acei care au inimile deschise spre frumos, spre vibratii subtile ale sufletului.
Profunda recunostinta colectivului redactional al revistei “Destine literare” si cu precadere celui ce ii face cinste, dl. Alexandru Catateanu.

Un an luminos si desavarsit !

 Asociaţia Canadiana a Scriitorilor Români 



Poezia culorilor şi a formelor
2012/04/13 | 
·  A A A

Printre valorile artistice autentice ale oraşului am descoperit de curând o tânără artistă şi o artă elaborată în care cromatica delicată şi atent pusă în valoare se îngemănează în mod fericit cu volutele inspirate ale materialului folosit ca suport al culorilor.
Departe de ţară
Într-o normalitate a anormalului, cu care ne întâlnim tot mai des, Teodora Cristina Groza, născută în Luduş la 22 februarie 1970 a ales un spaţiu de afirmare artistică şi de împlinire personală, Germania, o ţară care respectă şi apreciază adevăratele valori, indiferent de etnie sau de naţionalitate. Teodora a absolvit Liceul „Traian Săvulescu” din Tîrgu-Mureş, apoi a încheiat cursurile Facultăţii „Dimitrie Cantemir”, Colegiul de turism în anul 1995. În liceu a îndrăgit arta decorativă, primul pas făcut în desăvârşirea artistică, al doilea fiind cursurile de estetică „Christine Valmy” din Bucureşti în anul 2000. În această perioadă studiază mult şi experimentează diferite tehnici artistice. Creează tablouri folosind ca suport mătase fraunşată, piele şi alte materiale.
În anul 2006 expune lucrări în cadrul unei expoziţii personale „Inflorescenţe”, ocazie de a testa receptivitatea amatorilor de artă. Rezultatul fiind pozitiv, Teodora recidivează anul următor cu expoziţia „Acorduri” la îndemnul omului de cultură Valentin Marica de la Studioul de Radio Tîrgu-Mureş. Urmează expoziţii la Galeria BCR Central, la Muzeul din Sighişoara şi altele, multe în Germania. După succesele înregistrate, devine membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din judeţul Mureş începând cu anul 2007. Recunoaşterea internaţională a talentului poate fi exemplificată prin lucrările aflate în colecţii private sau expoziţii permanente din Australia, SUA, Anglia, Canada, Noua Zeelandă, Italia, Grecia, Spania, Franţa, Olanda, Austria, România şi Germania, ţară în care s-a stabilit prin căsătorie şi unde deţine un magazin de artă. Este demn de remarcat că alături de soţ şi de fiul său, Paul Christian, reuşeşte să ajute pe tinerii artişti români care sunt la început de drum prin expunerea lucrărilor acestora.
Pentru că în oraşul său natal nu a organizat nicio expoziţie, Dorin Grama, directorul Casei de Cultură „Pompeiu Hărăşteanu” doreşte să organizeze o manifestare artistică: „Sunt impresionat de lucrările Teodorei şi doresc să fac toate demersurile pentru organizarea unei expoziţii la Luduş în perioada următoare”. Nu ne rămâne decât să aşteptăm producerea acestui eveniment artistic.
Ioan A. Borgovan





Data: 14 aprilie 2011

Cristina Groza, pictoriţa care expune într-un castel bavarez
De: Nicolae BALINT-ZI DE ZI MURES
A luat viaţa de la capăt, într-o altă ţară. Cu toate sacrificiile pe care orice nou început le presupune. A părăsit România fără prea multe regrete, dar mai ales, fără resentimente. Povestea mureşencei Cristina Teodora Groza nu are nimic senzaţional. Este de fapt, povestea comună a câtorva sute de mii de români. Cu deosebirea că ea, faţă de foarte mulţi conaţionali, se consideră fericită. Faptul că peste mai puţin de două luni va fi şi mamă, îi dă un sentiment aparte. Acela de împlinire deplină. Continuă să picteze aşa cum făcea şi la Târgu-Mureş, dar înainte de toate, se ocupă de artă prin mica firmă pe care o deţine.   
Germanii de dincolo de prejudecăţi
Am întrebat-o pe Cristina Groza cum s-a adaptat, la noul spaţiu şi la noua mentalitate cu care a avenit în contact. Mi-a răspuns imediat, fără ezitare. „În urmă cu doi ani, a spus ea, am decis să las universul să lucreze pentru mine şi am părăsit ţara pentru a fi alături de cel pe care soarta mi l-a hărăzit. Atunci când am venit aici, am decis că vreau să trăiesc asemeni germanilor şi am hotărât că trebuie să mă adaptez. Sunt foarte mulţi români care, atunci când pleacă din ţară, continuă să se considere în România. De aceea le este mult mai greu să se adapteze în altă parte. Când în permanenţă te gândeşti şi faci comparaţii de genul că la noi e aşa şi aici e altfel, că la noi e mai bine şi aici e mai rău sau că la noi se poate şi aici nu, este foarte greu să-ţi schimbi mentalitatea. Atunci când însă te deschizi complet spre o altă cultură şi o faci din inimă, este mult mai uşor să te adaptezi. Când accepţi că aici totul este altfel decât în ţara ta, când accepţi că aici regulile sunt pentru a fi respectate de toată lumea şi nu doar selectiv, când accepţi că nu mai eşti "acasă" - în sens de loc al naşterii - şi că de aici înainte aici va fi casa ta, este mult mai uşor să treci peste toate. Asta simt şi cred eu!”
Despre ideea că nemţii ar fi un popor rece şi puţin sensibil, Cristina Groza a spus că este vorba de o prejudecată, fundamental greşită. „Eu pot să vorbesc mai mult despre Bayern, mi-a spus ea, pentru că în această zonă trăiesc. Nu pot să caracterizez nemţii ca fiind reci, nu e adevărat, cel puţin nu bavarezii. Sunt rafinaţi şi deosebiţi! Sunt oameni care ştiu să aprecieze istoria şi cultura, ştiu să aprecieze arhitectura şi mai ales ştiu să  păstreze ceea ce înaintaşii lor le-au lăsat, sau ceea ce războiul nu a distrus complet. Ştiu să se bucure de o masă bună şi de un vin de calitate, de un tablou frumos sau de o piesă de teatru, de o muzică bună sau de un festival al vinului sau al primăverii...de fapt, de orice le oferă un motiv de satisfacţie”, explică Cristina.
Expoziţie într-un vechi castel german
Cristina Groza pictează în continuare. Ştie că în Germania este foarte greu să-ţi faci un nume, să te faci remarcată. Îi trebuie şi mulţi bani pentru organizarea expoziţiilor. Speră însă că va veni şi acea zi. „Pictez în continuare, mi-a spus ea. Momentan, am o expoziţie permanentă într-un castel - club de golf acum, "Golfclub Schloss Mainsondheim" -  şi mă pregătesc pentru următoarea expoziţie care va avea loc la Vinoteca Divino-Nordheim am Main. Aici este mult mai greu să îţi faci un nume în domeniu, ai nevoie de mulţi bani dar încet, încet, cu multă răbdare, totul se pot realiza! Am avut prima expoziţie abia la un an dupa ce am venit aici, dar acum am proiecte de viitor care îmi dau elan şi mă mobilizează pe acest drum.” Dacă s-ar mai întoarce în România?... Ar veni, dar în anumite condiţii. „Soţului meu îi place România, aşa că poate, cândva, cine ştie, ne vom muta acolo. Probabil că dacă am putea să luăm de aici securitatea şi siguranţa zilei de maine, dacă am putea lua sistemul lor de învăţământ, protecţia socială şi de sănătate, viaţa de aici în general, poate că ne-am muta în România chiar mâine.... Dar din păcate, România mai are mult până când va ajunge la acest standard german, iar copilul nostru va avea nevoie de ceea ce poate să îi ofere această ţară, aşa că va mai trebui să aşteptăm... Recunosc că, într-un anume fel, îmi lipseşte mult România, acolo am lăsat o parte din sufletul meu, acolo este familia şi prietenii, acolo este grupul acela de oameni minunaţi care mi-au marcat cariera artistică. În viaţă însă, uneori, trebuie să luăm decizii majore, decizii care ne schimbă fundamental destinul.”

Interviu acordat ziarului Transilvania Expres-Brasov  
. Cand si cum ati descoperit ca aveti inclinatii artistice? Cand ati hotarat ca va doriti o cariera in acest sens si care au fost pasii pe care i-ati urmat?
              Asa cum spuneam la unul din vernisajele mele,fiecare dintre noi are tatuata intr-un spatiu intim o poveste ! O legenda personala ce poate deveni un centru de putere de unde identitatea noastra incepe sa se configureze.In vartejul in care fiecare din noi ne traim viata, niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar uneori gasim suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante, lucruri care ne fac placere...care ne dau energie si putere. Inclinatii artistice am avut inca din copilarie...Intodeauna am lucrat pentru mine si pt prietenii mei , niciodata nu m-am gandit ca as putea “valorifica” ceea ce fac.Pana intr-o zi ,cand un  prieten ,(caruia am sa ii multumesc toata viata) ,a insistat sa imi prezinte lucrarile- Omului de cultura –prof.Valentin Marica de la Radio Tg. Mures.Din acel moment totul s-a schimbat pt mine.Am avut prima expozitie la mai putin de 2 saptamani, iar reactia celor din jur m-a “obligat “moral sa merg mai departe.
                  Un an mai tarziu,in martie 2007,la indemnul D-lui Marica am avut o intalnire cu presedintele Asociatiei Artistilor Plastici Mures,d-l Ilarie Opris si  D-l Vasile Muresan-artist plastic profesionist,In urma intalnirii am fost invitata sa fac parte din lumea lor ….aceasta minunata lume a artistilor plastici.Oameni talentati si deosebiti care mi-au intins o punte spre desavarsirea mea. M-au primit cu multa  bunavointa, cu lumina in suflete si intelegere. Chiar daca nu faceam, parte dintre ei. Eram si consider ca mai  sunt o profana. Mi-au deschis portile sufletului si am devenit parte a familiei lor. Parte a Asociatiei Artistilor Plastici  Mures.

    Arta pe care o faceti dumneavoastra este deosebita si originala... spuneti-mi, va rog, povestea ei? Cum a venit ideea, care este tehnica pe care o abordati, ce materiale folositi?

         Ideea …nici acum dupa atatia ani uitandu-ma la prima  lucrare nu stiu ce m-a inspirat si cum am ajuns la aceasta tehnica…Ce pot sa spun  e ca am luat o bucata de carton si niste resturi de material,cateva pietre si niste adeziv...apoi totul a evoluat….am inceput sa explorez tot mai adanc si sa abordez totul cat mai diferit.Imi place sa experimentez!Incet, incet s-au nascut inflorescentele,acordurile,fabulatiile…cele trei teme ale expozitiilor mele.

Tehnica fronseurilor se incadreaza, dupa parerea specialistilor , in genul colajelor sau ready –made.Folosesc materiale diverse, matasuri,piele,pietre,lemn,iar mai nou am inceput sa combin tehnica initiala cu pictura in ulei. Sunt autodidacta,nu am avut inca ragazul necesar pentru a studia in profunzime taramul artei.Am invatat sa folosesc pensula si culoarea de ulei de la marii artisti ai asociatiei…Invat in fiecare zi si mai am mult de invatat pana cand am sa pot sa ma prezint in fata publicului cu o expozitie de pictura in ulei.Dar ma straduiesc si sper sa reusesc sa revin  pe simeze.

   Ce va inspira?.
         Asa cum spunea Bacovia...”Acorduri, arpegii, armonii...  Orice-au voit din mine au facut.... „Atunci cand am putin ragaz , cand mi-e greu sa fac fata la tot ce ma inconjoara , incep sa transpun prin fronseurile matasii, toate trairile mele, cele bune si deopotriva cele rele. Tot sufletul meu. Ca o carte deschisa. Pentru cei ce ma iubesc si stiu sa citeasca printre randuri. Asa s-au nascut multe din lucrarile mele...un “Suflet de femeie” sau o “Geneza astrala”,un “Ego” sau un “Mugur de speranta”. Lucrarile mele vin din suflet pentru suflet.
     Banuiesc ca va plac culorile... aveti si preferinte in ceea ce priveste gama cromatica?iubesc rosul,galbenul , oranjul….in general culorile calde…
    Ati avut si o serie de expozitii? Ce tematica au avut acestea si care au fost reactiile publicului si ale criticilor?
      Prima expozitie personala in aprilie 2006:”Inflorescente” la Galeria de arta a  Studioului de Radio Tg.Mures.Am revenit exact dupa un an cu Expozitia  “Acorduri” tot in casa  Radio Tg.Mures, au urmat apoi Muzeul de Istorie-Sighisoara,Galeria BCR Tg.Mures,Galeria Baumax Tg.Mures, Galeria Surtec Tg.Mures.
          In anul 2008 am avut onoarea de a-mi expune “Fabulatiile”pe simezele Salii Unirea a Asociatiei artistilor plastici Mures , au urmat apoi Galeria” Gabriela” si Galeria Baumax din Targu Mures.Atunci cand timpul mi-a permis am participat la  multe din taberele organizate de Asociatie si la expozitiile care le-au urmat.Expozitii de grup:, Expozitii anuale AAP MURES-2006,2007,2008,2009 ,Expozitiile –tabarei Sovata-sala Unirea,8 Martie –sala Unirea,Saloanele de primavara 2006.2007,2008,2009–sala Unirea,Tabara de pictura Deda,Zilele Targumuresene,Expozitia –Taberei Leptokaria –Grecia, Tabara de pictura Raciu, Tabara de pictura Rotary-Sovata,etc.etc.....
            Se stie ca publicul este cel mai drastic critic de arta .Vanzarea  majoritatii lucrarilor mele in toata lumea spune cred eu mai mult decat as putea  sa apreciez...Am lucrari in toata Europa dar si in America sau in indepartata Australie si Noua Zeelanda.
Iar despre critici,prefer sa ii citez:
          "....Ceea ce este definitoriu pentru aceste lucrari este picturalitatea si rafinamentul compozitiilor,tehnica sa putand fi numita si "soft sculpture".Nu in putine lucrari ,in labirintul formelor se evidentiaza si simbolistici cristice,in primul rand prapurii.”NICOLAE BACIUT-directorul Directiei Judetene Mures pentru Cultura si Patrimoniu National
              “ Fronseurile realizate de Cristina Teodora Groza au o simbolistică aparte, care se exprimă într-o varietate de forme şi culori, care ţi se relevă treptat, dar într-o simbioză aproape perfectă, expresia rafinată a unor trăiri interioare complexe.” Nicolae BALINT -Ziarul de Mures 
         “Lucrarile prezentate pe simezele AAP Mures nu sunt usor de receptat pentru cei incremeniti in arta conventionala. Folosind tehnica colajului ,lucrarile incita deopotriva prin puterea lor deosebita de sugestie, dar mai ales prin tehnica realizarii. N.Balint –Zi de zi Mures
             “Teodora vine in fata noastra cu lucrari care amintesc de curentul pop-art…prin aceste lucrari ea isi deschide spre noi si spre lume poarta sufletului aratandu-ne ca exista si alte valente de exprimare. Prin lucrarile ei, ea redescopera colajul, un mod de exprimare aparte, original, in care forma este dublata de culoare.” Vasile Muresan –artist plastic profesionist.
“Am remarcat in aceste colaje o cromatica zglobie, contraste, dar si tonalitati apropiate, mult soare, multa lumina, toate acestea la un loc sugerand de fapt mult, foarte mult optimism dublat de originalitate.” Artist plastic profesionist Mihai Frunza
                Felicitand-o pentru curajul de a expune lucrari realizate intr-o tehnica - colajul - care inca mai suscita polemici artistice si azi, Nicolae Baciut, directorul Directiei Judetene Mures pentru Cultura si Patrimoniu National, a aratat faptul ca lucrarile artistei sunt “expresia superioara a unor delicate simtaminte care s-au concretizat in colaje de mare finete si expresie artistica.”

   In ce decor incadrati lucrarile dumneavoastra? Caror persoane se adreseaza acestea?
Lucrarile mele sunt foarte decorative,se adreseaza tuturor persoanelor iubitoare de culoare si dornice de ceva “altceva”,de ceva  inedit. E greu sa receptezi o lucrare de genul acesta intr-un mediu conservator. Fiecare lucrare este o parte a sufletului meu,multe dintre lucrarile mele fac parte din colectiile particulare ale persoanelor cu suflet deschis,cu inima plina de bucuria vietii,a persoanelor curajoase .
   Lucrarile dumneavoastra sunt, banuiesc, un mijloc personal de exprimare. Ce mesaj doriti sa transmiteti prin intermediul lor?   Mereu  spun ca viata mea exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile mele pe de o parte si lucrarile mele, pe de alta parte. Ceea ce cred si apreciez cu adevarat se reflecta  si in ceea ce realizez...
   Ce va place sa faceti atunci cand nu sunteti in atelierul de lucru, ce va relaxeaza, ce activitati va incarca bateriile? Ce va face sa radeti, dar sa plangeti?
  De curand am pierdut doua prietene ,doua persoane pline de viata care au  fost iubite atat de tare de Dumnezeu incat le-a luat la El mult,mult prea devreme.La moartea lor am redescoperit  ca a trai clipa este cel mai important lucru .Am invatat sa ma bucur de fiecare raza de soare …sa ma bucur ca sunt vie…Sa ma bucur ca AZI ESTE PRIMA ZI DIN TOT RESTUL VIETII MELE!Am invatat ca a rade din orice nimic poate fi o terapie extraordinara…am invatat sa plang sa ma descarc,am invatat sa traiesc la intensitate maxima totul.Invat in fiecare zi  sa iubesc din nou ...invat cum este sa fii iubit cu adevarat.Si continui in fiecare zi sa INVAT  SA TRAIESC!!!.
  In cateva cuvinte, cu calitati si defecte, faceti o scurta autocaracterizare!
      Imi este foarte greu sa ma autocaracterizez…prefer sa ii las pe cei din jur sa faca asta.Eu inca ma mai  descopar in fiecare zi, ma regasesc cu bune si cu rele.Cine nu stie sa citeasca printre randuri nu va intelege nici o lunga caracterizare.
Ioana Solomon-Transilvania Expres-Brasov-Aug.2010



Intre sacru si profan 
De: Nicolae BALINT

Expozitia Cristinei Teodora Groza ,al carei vernisaj a avut loc simbata, 19 aprilie 2008, incepand cu ora 11,00 la sediul Asociatiei Artistilor Plastici Mures (AAPM), a adus la un loc un public numeros si select.
Reunite sub un titlu generos si incitant in acelasi timp - “Fabulatii” - lucrarile au pus in valoare valentele nebanuite pe care le pot capata materialele obisnuite, atunci cand sunt innobilate cu simtire artistica superioara.
Lucrarile prezentate pe simezele AAP Mures nu sunt usor de receptat pentru cei incremeniti in arta conventionala. Folosind tehnica colajului si apropiate ca expresie de curentul pop-art - un curent raspandit in arta plastica contemporana, mai ales in cea americana - lucrarile incita deopotriva prin puterea lor deosebita de sugestie, dar mai ales prin tehnica realizarii. Dincolo de consideratiile mai mult sau mai putin elaborate care se pot face pe marginea lucrarilor reunite in aceasta expozitie , ramane ideea centrala, si anume aceea ca liantul intre sacru (arta fiind o asemenea expresie) si profan (lumea in care traim si ne manifestam) il reprezinta de fapt simtirea superioara concretizata in lucrari de o mare finete artistica.
Vorbind despre lucrarile expuse la Galeriile “ExpoUnirea” ale AAPMures, Vasile Muresan, artist plastic profesionist, a tinut sa precizeze faptul ca “Teodora vine in fata noastra cu lucrari care amintesc de curentul pop-art…prin aceste lucrari ea isi deschide spre noi si spre lume poarta sufletului aratandu-ne ca exista si alte valente de exprimare. Prin lucrarile ei, ea redescopera colajul, un mod de exprimare aparte, original, in care forma este dublata de culoare.” Despre titlul sub care si-a reunit lucrarile Cristina Teodora Groza , artistul plastic profesionist Mihai Frunza, a declarat: “Taramul artei este taramul in care putem fi noi cu adevarat, asa ca Fabulatii este un titlu foarte bine ales. Am remarcat in aceste colaje o cromatica zglobie, contraste, dar si tonalitati apropiate, mult soare, multa lumina, toate acestea la un loc sugerand de fapt mult, foarte mult optimism dublat de originalitate.” Felicitand-o pentru curajul de a expune lucrari realizate intr-o tehnica - colajul - care inca mai suscita polemici artistice si azi, Nicolae Baciut, directorul Directiei Judetene Mures pentru Cultura si Patrimoniu National, a aratat faptul ca lucrarile artistei sunt “expresia superioara a unor delicate simtaminte care s-au concretizat in colaje de mare finete si expresie artistica.” La final, presedintele AAP Mures, Ilarie Opris, a facut cateva precizari organizatorice legate de buna desfasurare in continuare a activitatii AAP Mures, si in acelasi context, dar cu titlu personal, domnia sa ne-a prezentat - fapt care mi s-a parut demn de retinut - importanta deosebita pe care o are activitatea AAP Mures. “Intr-o lume din ce in ce mai dinamica, cu probleme diverse, ce par uneori insurmontabile avem din cand in cand nevoie sa ne regasim nu numai pe noi insine, ci si un liman al linistei si meditatiei. Aceasta asociatie, spunea Opris, ne ofera nu numai terapie prin arta, ci si o alta forma de terapie: terapia prin comunicare.”
De: Nicolae BALINT


Tabara de pictura de la Deda, editia a V-a


nr. 127 / 1 Iulie, 2008
Voi incepe acest reportaj despre editia a V-a a Taberei de pictura de la Deda cu ceea ce scrie artistul plastic profesionist prof. Vasile Muresan, in insemnarea sa. "Pentru mine aceasta tabara a fost mai mult decat una obisnuita. A constituit o datorie de onoare fata de bunul meu prieten si coleg, regretatul Nicu Tunaru. Pe patul de suferinta m-a rugat sa iau legatura cu familia Danila si Silvia Buculeu si sa finalizez tabara. I-am promis ca asa voi face, nestiind ca aceasta discutie va fi ultima inainte de plecarea lui in vesnicie …" O profesiune de credinta, si, in acelasi timp, onorarea unei dorinte, a unei promisiuni facute pe altarul creatiei artistice. Si iata-ne in 2008, la a cincea editie a taberei marilor si mai micilor creatori, membri ai Asociatiei Artistilor Pastici Mures, gazduita din nou cu multa darnicie de Danila si Silvia Buculeu din Targu-Mures, dar deleni ca obarsie. In tabara si-au semnat prezenta Vasile Muresan, Vultur Angel, Rodica Vescan, dr. Liviu Stef, Calin Pop, Cristina Petria, Balázs Klara, Teodora Groza, Daniela Marcu Badau, Persida Negruti, Antonia Tatar, si Ingrid Carmen Trifon. Dupa socoata dr. Liviu Stef, intre 14-21 iunie a.c., acestia au realizat 80 de tablouri, pictura pe panza in ulei. Ca in fiecare an, tabara a fost finalizata printr-o expozitie in aer liber. De la presedintele AAP Mures, Ilarie Gh. Opris, am aflat ca dupa cele cinci editii se va realiza un catalog alb-negru si color. In continuare, prezentam opiniile catorva plasticieni mureseni _ eroii editiei nu de mult incheiate.

Liviu Stef _ "Au trecut cinci ani in care Deda a fost nelipsita de tabere de pictura. Fiecare cu farmecul ei, cu noi membri si cu tablouri tot mai reusite. Cinci ani in care s-a acumulat experienta in manuirea penelului si armonizarea culorilor, schimburi de pareri, de idei novatoare.
 Gratie gazdelor, Danila si Silvia Buculeu, care ne-au pus totul la dispozitie, s-au strans 12 membri ai AAP Mures. Ei nu au tinut cont de ploaie sau vant, au lucrat cu … avant, realizand 80 de lucrari". Vasile Muresan _ "Prin gratia divina si bunavointa gazdelor noastre, Danila si Silvia, iata-ne la finele si celei de-a V-a editii a Taberei de pictura de la Deda, bucurosi ca am putut sa mai fim prezenti aici, la poalele Calimanilor, langa Scaunul Domnului, Olimpul transilvan. Cred ca de undeva, de sus, Nicu Tunaru ne-a privit si s-a bucurat, dupa cum ii era obiceiul, de fiecare reusita a noastra. Am incercat sa ne gasim drum spre oameni si spre arta. In spirit olimpic, putem spune ca daca nu intotdeauna am reusit, am incercat. Am discutat mult, am pictat si ne-am bucurat. S-a pictat realist, figurativ, modern sau nonfigurativ. Dominant ca intotdeauna a fost peisajul in ulei pe panza, dar si in culori acrilice. Pentru cei care au participat pentru prima data la o astfel de tabara organizata de AAP Mures, a fost o experienta minunata. Minunat am fost gazduiti in casa Silviei, a lui Danila Buculeu, ne-am bucurat de prea curata omenie a lui nenea Buta. Oameni cu suflet mare, carora le multumim din tot sufletul nostru". Balázs Klara _ "Deda 2008 este prima mea tabara de pictura, in care am invatat sa pictez peisaje. Ambient placut si liniste. Am realizat cateva tablouri cu peisaje in care se regasesc bucuria si implinirea sufleteasca. Multumesc organizatorilor, colegilor pentru clipele minunate petrecute impreuna ". Antonia Tatar _ "Cu totii traim in aceeasi lume. Ce ne diferentiaza, in schimb, e faptul cum traim pe aceasta lume. Saptamana petrecuta la Deda m-a facut sa vad lumea altfel. Ma bucur ca am avut ocazia sa descopar trecerea timpului si in alt fel, printre peisaje si culori". Cristina Petria _ "Este a doua oara cand vin la Deda in tabara. Am ramas impresionata de ospitalitatea gazdelor, de frumusetea locului. Colegi minunati; cautari profunde; personalizari ce accentueaza pasiunea fata de ceea ce facem, fata de ceea ce dorim sa exprimam in fiecare lucrare". Persida Negruti _ "A fost o atmosfera propice creatiei, incat daca pana acum nu ai fost pictor, simti ca de-acum incolo nu mai poti trai fara a pune mana pe pensula". Dora Groza _ "Cine nu intelege dintr-o privire, nu va intelege nici o explicatie lunga. O experienta de neuitat. Multumim pentru bucuria din suflet". Angel Vultur _ "Atmosfera taberei a fost deosebita si am reusit sa pictez 13 tablouri _ peisaj cu case, flori, secvente citadine. Multumiri gazdelor noastre!". Calin Pop _ "Un gand bun pentru niste gazde minunate!" Ingrid Carmen Trifon _ "Pentru mine, tabara de la Deda a fost unica. In ea am fost initiata in lumea picturii. Am descoperit un coltisor din secretele ei. Cuvantul cheie a fost creatia. A fost intaia mea tabara in calitate de membru al AAP Mures". Daniela Marcu-Badau _ "Daca ar fi sa raspund la cea mai controversata intrebare: ce este fericirea?, as raspunde simplu: sunet si culoare. Sunet pentru ca imi atinge o coarda sensibila a fiintei mele; culoare pentru ca imi defineste si contureaza pacea, linistea si implinirea launtrica. Pentru mine aceasta tabara a insemnat cat se poate de simplu: fericire!" Rodica Vescan _ "Educatie plastica multa si de buna calitate primita zi de zi, si, de ce nu, data tinerilor. Daruire, amintiri foarte placute cu care am plecat si cu care voi ramane". In final o scurta declaratie a lui Ilarie Gh. Opris: "Editia a cincea s-a remarcat prin prezenta artistilor profesionisti Vasile Muresan, Rodica Vescan, Cristina Petria si Calin Pop. Alaturi de ei si doi elevi ai Colegiului National "Al. Papiu Ilarian" din Targu-Mures si ai profesorului Mihai Frunza, pictor profesionist, si anume: Antonia Tatar, Ingrid Carmen Trifon. Prezent si noul membru al AAP Mures, luduseanca Daniela Marcu-Badau. "Veteranul" taberei, ca numar de prezente (cinci) a fost dr. Liviu Stef. In cele cinci editii, in tabara au creat 30 de artisti plastici. E mult, e putin? Oricum, e minunat! Urmatoarea tabara de creatie, la Raciu, din 10 iulie 2008, organizata, gazduita de familia primarului Ioan Vasu.
Dorin Borda


Artistii A.A.P. mai aproape de zei
De: Claudia SAS
Un numar de 45 de artisti plastici ai Asociatieie Artistilor Plastici din Targu-Mures dar si din Satu Mare si Cluj vor pleca in 23 mai in Grecia, la cea de-a doua editie a taberei de pictura desfasurate in orasul grecesc Leptokaria. Tabara de pictura se desfasoara pana in 31 mai, timp in care artistii vor vizita obiectivele turistice, vor picta si vor avea expozitii pentru publicul iubitor de arta din Grecia. Un oras vizitat de artisti in prima editie si in care vor reveni anul acesta este Tesalonic. „Anul trecut am fost in Tesalonic si-am vizitat orasul, care are multe biserici si monumente dar si portul. Anu acesta ne-am hotarat sa-l vizitam din nou dar mai in amanunt. Ce ne-a impresionat au fost bisericile unde melosul slujbei dar si fresca pictata si icoanele sunt ca si la noi, doar limba difera. Ne-am simtit ca acasa si vrem sa revenim anul acesta”, a declarat artistul plastic Vasile Muresan. Artistii vor fi cazati la catva metri de plaja, pe maulul marii Egee, avand vedere la mare dar si sper Olimp. „Leptokaria este o localitate foarte micuta, cu un climat nu foarte cald. Aici si cerul, si apa au alta culoare, casele sunt foarte pitoresti, e un loc de vis iar oamenii sunt foarte primitori, iti zambesc tot timpul”, a mai afirmat Vasile Muresan.
La manastirile grecesti
Un alt obiectiv turistic vizitat anul trecut si unde artistii se vor intoarce anul acesta este complexul de manastiri de la Meteora, un loc de pelegrinaj unde artistii s-au aflat mai aproape de divinitate. „La Meteora am vizitat manastirea Marele Meteor si din nou am fost surprinsi de fresca ce seamana ca tema, forma si culoare cu fresca pictata la noi in tara in acea perioada. Am mai vizitat muzeul bucatariei manastirii, unde erau mai multe obiecte pentru gatit foarte vechi”, a mai declarat Vasile Muresan. Atena, insula Skiatos, localitatea Paleo Pantelomonas si mormantul lui Alexandru Macedon vor fi vizitate si anul acesta de catre artistii Asociatiei Artistilor Plastici Mures. Fiecare artist va duce cu el in Grecia doua lucrari pe care le va expune in fata hotelului din Leptokaria. „Intentionam sa luam legatura cu artisti dintr-un oras de langa Leptokaria pentru a vedea modul in care acestia picteaza si poate vom avea si acolo o expozitie. Marele avantaj oferit de aceasta tabara este posibilitatea de socializare. Ne vom cunoaste mai bine si intre noi dar vor cunoaste si alti artisti de pe alte meleaguri. La Asociatie noi suntem o mare familie, suntem cu totii egali si prieteni”, a declarat artistul Vasile Muresan.
Artistii A.A.P. iubesc taberele de creatie
Tabara din Grecia e doar una dintre numeroasele tabere la care membrii Asociatiei Artistilor Plastici participa. Vor urma tabere in zona romaneasca de pe Valea Muresului superior, mai exact la Deda, la familia Buculeu Danila si Silvia, la Seleusul Mic, la Maria Farcasanu si Paulo Mistrorigo, la Nades, intr-o zona de confluenta romaneasca, ungureasca si saseasca, organizata in colaborare cu Mihaescu Marian si, in zona ungureasca de campie, la Madaras si Berghia, organizate cu sprijinul lui Czirjec Lajos si Osz Zoltan. Anul acesta se va organiza prima tabara la Raciu, Asociatia Artistilor Plastici avand ajutorul primarului din localitate, Vasu Ioan. La Sovata se desfasoara anual trei tabere. Cele din februarie si octombrie in parteneriat cu Directia pentru Tineret iar cea de vara se va realiza cu ajutorul clubului Rotary. Anul acesta Asociatia Artistilor Plastici va realiza si o tabara in Delta Dunarii. „In toate taberele facem studiu, documentare – desen si fotografie, cunoastem oamenii, incercam sa prindem spiritul locului apoi ne apucam de pictura”, a declarat Vasile Muresan. Lucrarile realizate in perioada oricarei tabere vor fi expuse la fata locului in ultima zi a taberei, dar vor fputea fi admirate si la sediul A.A.P. Mures sau in alte spatii din oras, cum ar fi Teatrul 74, Teatrul Scena, Directia pentru Tineret, Fundatia de Ecologie Umana Oasis, redactia cotidianului Cuvantul Liber, magazinele Surtec, Baumax, sediul BRD, Turnul cu ceas din Sighisoara, sediul Primariei si Consiliului Judetean din Targu-Mures dar si in Satu Mare la Palatul Culturii din oras si la Polul Cultural Clujean din Cluj Napoca. 
  

La sala "Unirea" din Targu-Mures
Picturi in… tablouri de primavara!


nr. 86 / 3 Mai, 2008
Cum trec anii! Pe nesimtite! Iata, treizeci si doi de ani se implinesc de la intaiul salon de primavara initiat si organizat de fostul Centru al Creatiei Populare Mures, de fosta Asociatie a Artistilor Plastici Amatori. Anul acesta, Asociatia Artistilor Plastici Mures ii invita pe iubitorii de arta la editia a XXXII-a a salonului de primavara, al carei vernisaj are loc astazi, sambata, 3 mai, ora 11, la sala de expozitii "Unirea" din Targu-Mures. Sunt expuse peste 100 de tablouri _ peisaje de primavara si flori. Despre lucrarile expuse pe simezele salii de expozitii vor vorbi Vasile Muresan, artist plastic profesionist, prof. Nagy Edit si Calin Bogatean, referent de specialitate la Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Mures.

La Sala "Unirea"
"Fabulatii" cu Teodora Groza


nr. 75 / 16 Aprilie, 2008
Asociatia Artistilor Plastici Mures propune iubitorilor de arta o noua manifestare expozitionala. Pe simezele salii de expozitii "Unirea" din Targu-Mures va expune lucrari plasticiana Cristina Teodora Groza. "Fabulatii" este genericul personalei al carei vernisaj are loc sambata, 19 aprilie a.c., cu incepere de la ora 11.
DORIN BORDA

 De pe Mures, pe… Campie
Si la Raciu, tabara de pictura!


nr. 137 / 15 Iulie, 2008
De sus, de pe dealul Sabedului, unde parca cerul se uneste cu pamantul, satul Raciu, centru de comuna, pare "varat" intr-o covata. Dealuri de jur-imprejur, cu o deschidere liniara spre Sanmartin. In asezarea taiata in doua de apa Comlodului, am ajuns inaintea amiezii zilei de duminica, 13 iulie a.c. Familiar imi este satul, la scoala lui mi-am terminat studiile primare, apoi, dupa ani, am fost dascal la clasele V-VI. Inaintam spre inima lui si, pe ulita principala, ajungem la casa familiei primarului Ioan Vasu. Deschidem portita; o curte spatioasa si cu umbra, si cu lumina soarelui, ne introduce in universul creatiei. In fata sevaletelor, barbati si femei transluceau in culori pastelate idei, imagini felurite, dar mai cu seama peisaje, flori, case, biserici, portrete. Concentrare in linistea diminetii, la umbrare de pomi fructiferi, pe terase de lemn, acoperite. Ne-a intampinat maestrul Vasile Muresan, artist plastic profesionist, cu urarea de "Bun venit", rapid secondat de Nelu Vasu si, dupa cateva minute, de doamna Emilia, gazdele editiei intai a Taberei de pictura de la Raciu.

Da. De pe Mures, pe… Campie, si la Raciu o reuniune a unui grup de membri ai Asociatiei Artistilor Plastici Mures (AAPM). Parte dintre ei au fost prezenti in Tabara de pictura de la Deda, editia a V-a (ultima saptamana a lunii iunie 2008), gazduita prin marinimia altei familii: Danila si Silvia Buculeu.
 

Invitatii lui Ioan si ai Emiliei Vasu, care si-au aratat toata bunatatea sufleteasca, sunt Vasile Muresan, dr. Liviu Stef, Rodica Pop, Rares Cherekes, Fabian Margit, Culcsar Erzsebet, Culcsar Maria, Rodica Vescan, Teodora Cristina Groza, Hadnagy Gabriella, Carmen Balanescu, Zajzon Noemi, Daniela Marcu.
 
Conditii dintre cele mai bune de lucru, plus mancare, cazare etc., etc.

Emilia Vasu: "Vai, cat ma bucur sa-i am ca oaspeti. Oameni minunati, spirituali, deschisi la vorba, la suflet. Atmosfera de vacanta adevarata". Ioan Vasu: "O mare satisfactie am in plan spiritual, pe langa cele de ordin social, gospodaresc. Vom continua si in anii viitori cu aceasta tabara". Prof. Rodica Pop: "Atata liniste pentru mine, care traiesc intre betoane. Umblu descaltata; pictez. E atat de bine. Legatura cu pamantul". Ilarie Gheorghe Opris, presedintele AAP Mures: "Ideea organizarii unei tabere de pictura la Raciu a plecat de la o discutie in trei _ primarul Ioan Vasu, prof. Vasile Muresan si eu _ despre realizarea monumentului ce va fi amplasat pe "Grui". Este a patra tabara de creatie a anului 2008, din cele zece planificate a fi organizate pana la 31 decembrie. A fost gandita sa se desfasoare intr-un cadru familial".

Si a fost ziua a treia a taberei de pictura de la "pod la stupatura", care se va incheia sambata, 19 iulie, ora 16, cu o expozitie organizata la Casa de Cultura "Vasile Contiu", din Raciu.
Dorin Borda


Sevalet

CRISTINA TEODORA GROZA, LA GALERIA BCR

La Galeria BCR s-a deschis o noua expozitie avand ca autor pe Teodora Cristina Groza. Artista s-a nascut la 22 februarie 1970, in orasul Ludus. A absolvit Liceul "Traian Savulescu" din Targu-Mures, in 1988, unde, in cadrul cercului scolar a descoperit tainele artei decorative.

A absolvit cursurile Facultatii ,,Dimitrie Cantemir" - Colegiul de Turism, in anul 1995, si a urmat cursurile de estetica ,,Christine Valmy" din Bucuresti, in 2000. In anul 2006 expune in cadrul unei   expozitii personale _ intitulata ,,Inflorescente" si in anul 2007, o expozitie intitulata ,,Acorduri" - la Studioul de Radio Targu-Mures, tablouri de diferite dimensiuni din matase fronsata, piele si alte materiale, expozitii la Galeria BCR Central si in Turnul cu ceas, Sighisoara 2007.

Are lucrari in colectii personale din tara si din strainatate: Australia, SUA, Italia, Grecia, Spania, Franta, Olanda, Austria, Germania, Portugalia etc.

Este membra a Asociatiei Artistilor Plastici Mures, din 2007. (N.B.)
22.10.2008



NICOLAE BACIUT
La Sovata-Bai, 
Ultima tabara de pictura a anului 2007!




nr. 204 / 18 Octombrie, 2007
Bogat este si anul 2007 in ceea ce priveste activitatea Asociatiei Artistilor Plastici Mures, activitate care se materializeaza nu doar prin expozitii deschise, vernisate la sala "Unirea" din Targu-Mures, ci si prin editarea de albume, cataloage, schimburi de experienta interjudetene (Cluj, Baia Mare), reuniuni de arta plastica petrecute in localitati din Ungaria, prin tabere de creatie organizate in asezari de pe plaiurile dintre Mures si Tarnave, ba chiar in strainatate, cum a fost cea de la Leptokaria (Grecia), la sfarsitul primaverii acestui an. Iata, a zecea tabara va incheia un ciclu pornit in februarie 2007, ea fiind organizata la Sovata-Bai de catre Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Mures, cu sprijinul financiar al Consiliului Judetean Mures, in perioada 19-28 octombrie. Este vorba despre a XXI-a editie a acestei tabere, precizarea impunandu-se a fi facuta, intrucat in statiunea balneoclimaterica mureseana si-au desfasurat activitatea inca doua ateliere de creatie plastica in cursul anului curent. 

Asadar, vineri, 19 octombrie a.c., la Casa de oaspeti din Sovata-Bai, a Directiei de Tineret Mures, director Kakassy Blanka, doamna Cioloboc Piroska, administrator, isi asteapta noi si mai vechi oaspeti, ei fiind pictorii Vasile Muresan, Liviu Stef, Cristina Petria, Calin Bogatean, Radu Florea, Floarea Vultur, Kulcsár Maria, Kulcsár Erzsébet, Olimpia Leah, Persida Negruti, Balázs Klara, Cristina Damo, Teodora Groza, Ana Salagean.
 
Tema editiei din acest an a taberei este portretul: "Mureseni contemporani". 




La sala "Unirea", 
Expozitia de pictura "Rotary" _ o noutate!


nr. 198 / 10 Octombrie, 2007
Vara anului 2007. Dintr-o discutie purtata in "interiorul" unui mic grup de iubitori de frumos, dar larg si mare prin natura ideatica a demersului artistic, a rasarit o frumoasa si importanta initiativa. O initiativa ca un gand curat, ca o gura de aer ozonat, datator de viata sanatoasa. Si punctele de vedere exprimate in cursul acelei convorbiri au avut drept finalitate organizarea unei tabere de pictura intr-o casa de odihna situata la Stana de Vale, din vecinatatea statiunii balneoclimaterice Sovata. Initiatorul si oranduitorul atelierului de creatie a fost Clubul "Rotary" din Targu-Mures, presedinte Silviu Puni, care si-a luat ca tovaras de nadejde in acest demers artistic Asociatia Artistilor Plastici Mures, reprezentata prin persoana presedintelui ei, Ilarie Gh. Opris, si a artistului plastic profesionist, prof. Vasile Muresan, muzeograf-expert la Muzeul Judetean de Etnografie Mures. Colaborarea s-a dovedit a fi fructuoasa, si mai mult decat atat. Timp de noua zile, intr-o casa spatioasa, moderna, cu utilitati multiple, noua pictori mureseni, membri ai AAP Mures, in prima jumatate a lunii septembrie 2007 au realizat lucrari de arta, dintre care un numar de 53 au fost asezate pe simezele salii de expozitii "Unirea" din Targu-Mures. Asa s-a ajuns la expozitia de grup vernisata sambata, 6 octombrie a.c., in prezenta domnului Silviu Puni, a lui Danila si Silvia Buculeu, a unui larg grup de iubitori ai artei plastice. Ei au putut admira picturile in ulei pe panza purtand semnatura lui Cristina Petria, Vasile Muresan, Calin Pop, Carmen Daniela Balanescu, Cornelia Hetria, Cristina Teodora Groza, Rares Kerekes, Mihai Florea, student, Nagy Andrea. "In ansamblul ei, expozitia constituie o noutate, intrucat la putin timp de la inchiderea Taberei de pictura de la Sovata-Bai avem, iata, faptul implinit, finalitatea actului creator derulat in perioada 7-15 septembrie a.c.. Pentru valoroasa initiativa si contributie la organizarea taberei si, implicit, a expozitiei, multumim in mod deosebit conducerii Clubului "Rotary" din Targu-Mures, a spus Ilarie Gh. Opris in deschiderea vernisajului expozitiei. Despre lucrarile expuse si-au spus cuvantul, unul avizat, Cristina Petria si Vasile Muresan, care n-a omis sa precizeze faptul ca initiativa organizarii taberei de la Sovata-Bai a venit din partea familiei Tiberiu Cristian, a clubului "Rotary"; ca, in intregul ei, expozitia este o fereastra deschisa spre sufletul omului. La randul sau, Silviu Puni, a spus ca "Astazi (sambata, 6 octombrie _n.n) ne intalnim intr-un spatiu urban ceva mai inchis decat cel de la Sovata-Bai. Intr-un spatiu expozitional in care vedem altfel lucrarile realizate in tabara. Va felicit pentru tot ceea ce ati creat in plan artistic!" Expozitia de pictura "Rotary" de la sala "Unirea", este o adevarata legatura sufleteasca intre creator si privitor, o bucurie cromatica, un cantec prin culoare, o incantare prin echilibrul si rafinamentul lucrarilor!
Dorin Borda


"ACORDURI" CU CRISTINA TEODORA GROZA
 

 De vineri 25 Mai 2007 ,Galeria BCR va gazdui expozitia de arta plastica "Acorduri", a artistei Cristina Teodora Groza, Organizata de Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Mures, expozitia reuneste o selectie din creatia autoarei, de profesie esteticiana (a urmat cursurile de estetica Christine Valmy, la Bucuresti, in 2001).
 Colajul textil, tehnica in care sunt realizate lucrarile expuse la Galeria BCR, ii da artistei posibilitatea sa configureze compozitii de mare densitate metaforica, utilizand diverse materiale din matase fronsata, piele etc. O lume a exuberantei cromatice, a rafinamentului reliefurilor. Ea creeaza adevarate tablouri incarcate de culoare, volum, muzicalitate, sentiment si mister, inchipuind primaveri si toamne, flori, trairi si sentimente. Iata cum lucrurile obisnuite pot deveni obiecte de arta in mana unei artiste talentate.
Membra a Asociatiei Artistilor Plastici Mures, Cristina Teodora Groza a participat la multe expozitii de grup, dar isi poate trece in contul ei si cateva expozitii personale, la Studioul de Radio Targu-Mures (aprilie 2006 si aprilie 2007),Muzeul de Istorie-Cetate Sighisoara,Galeria BCR Targu-Mures,Galeria Baumax Tg.M.,Galeria Surtec Tg.M. . Deosebit de decorative, multe dintre lucrarile realizate pana acum de Cristina Teodora Groza se afla in colectii personale din tara, dar si din Australia, SUA, Canada, Grecia, Italia, Germania, Franta, Spania,Belgia,Turcia,etc.
Dumnezeu sa binecuvanteze arta plastica si pe cei care cred in ea! 

NICOLAE BACIUT-Cuvantul Liber-Targu-Mures

Astazi, la RADIO TARGU-MURES


nr. 73 / 14 Aprilie, 2006
Astazi, 14 aprilie 2006, la ora 18.00, la Galeria de Arta a Studioului Regional de Radio Targu-Mures, se va vernisa expozitia de arta plastica Inflorescente. Expune Cristina Teodora Groza, din Targu-Mures, pe motivul Floriilor. 

Va prezenta scriitorul Valentin Marica.




No comments:

Post a Comment