zi de zi....

Zi de zi... alunecam intr-o rutina care tinde sa spulbere individualitatea noastra...Alungam... cu greu, primele clipe ale trezirii la viata, mormaind neconvingator refuzul nostru de a derula filmul unei noi zile obisnuite, monotone.

Parcurgem filmul zilelor trecand, de cele mai multe ori, pe langa fete cunoscute. Uneori le ignoram, alteori ne prefacem doar ca le tratam cu deferenta.

Cel mai grav este – insa – pericolul transformarii noastre in unelte ale timpului... Trecerea implacabila a acestuia ne provoaca cea mai cumplita expresie pe care o putem rosti : “Doamne, ce repede a trecut si anul acesta!”

Doresc sa va indepartez de aceste clisee. De aceea..., va invit sa petrecem impreuna cateva momente de razvratire ! Momente in care sa ne aducem aminte de faptul ca natura este vie.... Ca banalul peisaj pe care il strabatem zilnic este, de fapt, un freamat de viata, un decor pulsand continuu invitandu-ne sa traim...

Va invit sa lasati soarele primaverii sa va mangaie fata.... Veti redescoperi atunci un zambet uitat intr-un cufar vechi, plin de amintiri demodate. Veti simti, incet-incet, ca viata este luminoasa si plina de culoare…Va rog sa permiteti muzicii sa va inunde sufletul... aidoma unei harpe, mangaiata de mana iscusita a artistului, deschideti portile simtirii si incercati sa rezonati pe acordurile sunetelor…

Din toate idealurile care ne inconjoara, va rog sa primiti macar un degetar din fiecare. Si atunci,.. cu ajutorul meu, un ghid discret, dar mereu alaturi de voi., sper sa va lasati condusi de armonia culorilor, de intensitatea trairilor interioare si de acordurile muzicii fiecarei lucrari, in parte.

Asa cum spunea Bacovia..."Acorduri, arpegii, armonii...Orice-au voit din mine au facut.... "

Cand ne privim lacrimile în oglinda unui obosit plans,

cand ne jucam cu cercul printr-un camp de copilarii,

cand închidem în suflet tacerea unor ancestrale dorinte de-a schimba lumea,

 e numai un alt gest de-a capitula-n noapte,

printre umbre de fantezii,printre-mposibile nasteri.

Cand ne privim tristetea în ochii tuturor clipelor,

 în buzele-arse de timp, cand judecam ferestrele

pentru dimineti prea roz, pentru ploi urland în noi,

cand ne dispar cuvintele si nu putem pulsa iar,

 e numai semn prea clar c-am gresit

 si suntem goi,sentimentele ni-s moarte....